“Tu care eşti în mine mai mult decât mine, fă-mă prezent prezenţei tale”, cu această rugăciune a început săptămâna de misiuni populare intitulată “Săptămâna de re-creare prin simplificare”, care a avut loc între 3 şi 9 aprilie 2022, în Parohia “Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi. Pas cu pas, sub îndrumarea părintelui iezuit Marius Taloş, SJ, participanţii au fost invitaţi să parcurgă împreună un drum al eliberării prin simplificarea vieţilor, inimilor şi a gândurilor.
O zi din Săptămâna de Misiuni
La ora 9:30 ne adunăm cu mic cu mare la subsolul catedralei, lângă părintele iezuit Marius Taloş, în jurul unei măsuţe pe care era aşezată Biblia şi o lumânare mereu aprinsă (“Tu ce pui în centrul vieţii tale?” ne întrebase părintele în prima zi). Părintele ne povesteşte, cu vorbe simple şi un spirit plin de ghiduşie, despre tema zilei: simplificarea unui anumit aspect al vieţii noastre.
Pe la ora 11 ne mutăm cu toţii în catedrala istorică pentru un moment de meditaţie. Ghidaţi de părintele Marius, aprofundăm tema discutată: provocându-ne cu întrebări personale şi oferindu-ne momente de linişte pentru a petrece timp cu aceste întrebări (“Ce persoane din viaţa mea au cel mai mult grijă de mine? Unde simt grija lui Dumnezeu faţă de mine? Cum aş putea eu să am mai mult grijă de cei din jurul meu?”)
Urmează apoi “tabla împărţirii” în grupuri mai mici, în care fiecare dintre noi destăinuie, cu cea mai mare simplitate, gândurile, ideile, amintirile pe care i le-a trezit momentul de meditaţie. Am râs şi am plâns în aceste grupuri, am vorbit despre momentele noastre de credinţă şi cele de necredinţă, am oferit (ne-am oferit) şi am primit recomandări, încurajări, prietenie…
La ora 12:30 ne reunim iarăşi cu toţii pentru a lua împreună prânzul (redenumit “prinţul”), urmat apoi de o pauză până la ora 15. Una dintre activităţile propuse pentru acest timp de reculegere este sala de lectură intitulată jucăuş “Dă-te la o carte”.
După recitarea împreună a Coroniţei Divinei Îndurări, urmează Lectio Divina sub îndrumarea părintelui paroh Daniel Iacobuţ. Parcurgem împreună un fragment al Pătimirii lui Isus după Sfântul Luca, iar părintele Daniel ne oferă detalii despre contextul fragmentului citit, gânduri şi idei de aprofundare a celor citite şi a misterului mântuirii noastre prin Cruce. “Ce se întâmplă atunci când întunericul încearcă să cuprindă lumina? Devine, la rândul lui, lumină. Lumina care absoarbe întunericul…”. Apoi, în tăcere, petrecem timp individual cu fragmentul descris.
Urmează un alt moment de împărtăşire când, împărţiţi în grupuri, destăinuim care a fost fraza sau cuvântul care ne-a atras cel mai mult spre meditaţie şi de ce.
A fost frumos cum, ascultând apoi în Duminica Floriilor cum erau citite aceleaşi fragmente ca cele de la Lectio Divina, aproape fiecare frază amintea de o persoană sau de un gând din zilele trecute.
Fiecare zi se încheie cu Sfânta Liturghie în catedrală, în cadrul căreia părintele Marius readună gândurile zilei într-o predică tematică. După Sfânta Liturghie ne reunim în rugăciune şi cântec în cadrul Adoraţiei Euharistice. Ca ajutor în a trăi mai profund aceste momente, Veronica Dămătărc a pictat în fiecare zi un tablou specific temei zilei, iar imagini ale acestor tablouri au fost proiectate toată săptămână în timpul Sfintei Liturghii şi al Adoraţiei Euharistice.
Programul săptămânii
Duminică, în deschiderea săptămânii de misiuni, părintele Marius Taloş a “dat startul” misiunilor provocându-ne la o simplificare a timpului nostru prin întrebări care ne-au lăsat de gândit: Cum sunt eu, agitat sau aşezat? Ce anume mă agită, ce mă linişteşte? Cum aş putea eu să fiu “odihnă” pentru cei din jurul meu?
Invitaţia zilei de luni a fost să ne simplificăm cuvintele, să învăţăm de la Isus cum să comunicăm direct, clar, sincer, atât unii cu alţii cât şi în rugăciune, cu Dumnezeu. Citându-l pe părintele Marius, “dacă vrem să vorbim mai puţin, atunci să ascultăm mai mult”. Dintr-o poezie citată de părintele: “Ni-s spusele ferestre ori un zid / Ne pun la zid ori ne deschid? / Când grăiesc sau când ascult / Să am doar dragoste în gând”.
Ziua de marţi a fost despre simplificarea relaţiei cu lucrurile şi a început cu o poveste despre o “ţară a fântânilor”, în care toate fântânile secaseră. Ele credeau că scopul lor este să-şi umple “golul” cu tot felul de obiecte, zgomote, experienţe, chiar şi cu cărţi sau cunoştinţe generale. Până când o fântână… Dar vă lăsăm să descoperiţi continuarea, căutând pe youtube filmuleţul cu acelaşi titlu: “Ţara Fântânilor“.
Miercuri am învăţat simplificarea prin dez-grijorare, cum să ne îngrijorăm mai puţin şi să ne îngrijim mai mult. Tot cu ajutorul unei poveşti, am învăţat despre cum să ne “îmblânzim” ochii şi urechile, mâinile şi picioarele, vorbele şi egoul, şi cum să le redirecţionăm dinspre noi spre cei din jurul nostru, în milostivire.
Joi am discutat despre latura spirituală a simţurilor noastre, de la “Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul”, prin mirosul de tămâie şi ascultarea Cuvântului Domnului, la a ne lăsa priviţi de Domnul şi apoi la simţul tactil, simţul apropierii, după cum spunea părintele Marius: singurul dintre simţuri care nu poate avea loc “la distanţă”. Folosindu-ne toate simţurile, am petrecut apoi o jumătate de oră în natură, mulţumind Tatălui pentru toată creaţia.
Vineri, într-un cadru de simplificare a rugăciunii, am aprofundat Rugăciunea cu Semnul Sfintei Cruci şi ne-am lăsat cuprinşi de gândul la comuniunea spre care ne invită Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pentru a întregi cele patru braţe ale Crucii împărtăşirii. Apoi am descoperit cum alături de fiecare vers din rugăciunea Tatăl Nostru (rugăciunea Tatălui) se potriveşte una dintre Fericirile (Fiului) şi un Dar (al Duhului): “pâinea noastră” – “Fericiţi cei flămânzi” – “Darul tăriei în încercări”.
Ultima zi, sâmbătă, a fost despre simplificarea vieţii în familie. Am aprofundat fericirile cu exemple concrete despre punerea lor în practică în familiile noastre. În timp ce părinţii şi tinerii erau în catedrală, copiii au pregătit la subsol, în grupuri mici, câte un desen reprezentând ce înseamnă pentru ei fericirea. Cu toţii ne-am topit auzind de la o fetiţă de numai câţiva anişori cum pentru ea fericirea înseamnă să îi iubească pe părinţi.
Am pornit apoi în procesiune în curtea catedralei la Calea Sfintei Cruci, condusă de ep. Iosif Păuleţ şi animată de grupul de tineri muzicieni ai catedralei: eram cu toţii invitaţi la reculegere în sunete de violoncel, flaut şi nai.
Încheierea misiunilor a avut loc printr-o agapă fraternă la subsolul catedralei, unde cu tristeţe, dar şi cu recunoştinţă şi cu speranţa revederii i-am mulţumit cu toţii părintelui Marius Taloş, care avea să revină la îndatoririle sale zilnice de la Serviciul Iezuit pentru Refugiaţi din Bucureşti (www.jrsromania.org).
Ne-a rămas îndemnul părintelui de a fi simpli, cu gândul, cuvântul, fapta şi… misiunea.
Ioana Barcan