Miercuri, 6 Aprilie 2022
« Șadrac, Meșac și Abed-Nego au luat cuvântul și i-au spus regelui Nabucodonosor: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins și ne va elibera din mâna ta, rege! Și chiar dacă nu, să-ți fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi și nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.” » (Dan 3, 16-18)
Confruntare. Cea mai mare parte dintre noi a trăit experiența (deloc plăcută) a unui cutremur. În acele momente nu știi cum reacționează corpul tău: să te pui la adăpost? să fugi? să începi a te ruga? să plângi? Toate aceste reacții, mai mult sau mai puțin involuntare, produc anumite efecte asupra corpului nostru. În ceea ce privește viața de credință, cu siguranță am experimentat „cutremure spirituale” care au zdruncinat profund sufletul nostru și ne-au împins către anumite întrebări : Oare Dumnezeu vede toate acestea? Oare Dumnezeu de ce nu mă vindecă? Oare Dumnezeu mă mai ascultă? Oare Dumnezeu a uitat de mine? Lectura zilei ne prezintă exemplul a trei persoane care aflate în preajma unei mari amenințări, cea a morții, nu se clatină în credință. Aceste trei persoane nu numai că-L slujesc pe Dumnezeu, dar se feresc de a-L condiționa pe Creator. „Și chiar dacă nu” primim de la Dumnezeu ceea ce dorim, „chiar dacă” trupul nostru rămâne captiv în rutina zilei : avem curajul de a ne păstra credința astfel încât să avem ne bucurăm de libertatea sufletului?
Libertate. Întâlnim în pasajul evaghelic de astăzi o situație asemănătoare cu una din zilele noastre : autosuficiența. Unii dintre noi avem tendința de a lansa această întrebare lui Isus : „Cum poți spune « Veți deveni liberi» dacă noi suntem creștini?” Ne complacem în ipostaza unor buni creștini, deși deseori căutăm să-L ucidem pe Isus „pentru că cuvântul Lui nu găsește loc în noi”. Așadar, avem sau nu nevoie de eliberare? Cine rămâne în cuvântul Lui și va fi cu adevărat discipol (chiar și în cele mai banale lucruri) – va cunoaște adevărul, un adevăr eliberator.
Când am experimentat libertatea interioară? Cum m-am simțit?
Găsește loc în mine (C/c)uvântul?
Rugăciune
Dumnezeul meu, nu știu ce trebuie să mi se întâmple astăzi.
Dar sunt sigur că nimic nu mi se poate întâmpla
pe care tu să nu-l fi prevăzut, stabilit
și menit dintotdeauna.
Aceasta mi-e de ajuns.
Ador proiectele tale eterne și de nepătruns,
cărora mă supun din toată inima.
Le doresc, le accept pe toate și unesc jertfa mea
cu cea a lui Cristos, divinul meu Mântuitor.
Cer în numele său și prin meritele sale infinite
răbdare în încercări și supunere întreagă și perfectă
în tot ceea ce va fi să vină din dorința și plăcerea ta. Amin.
– Sf. Iosif Pignatelli SJ
