Sâmbătă, 2 aprilie 2022
Ioan 7, 40-53: În acel timp, când au auzit cuvintele lui Isus, unii din mulțime au spus: “Acesta este într-adevăr Profetul!” 41 Alții ziceau: “Acesta este Cristos!” Dar alții spuneau: “Oare vine Cristos din Galileea? 42 Nu a spus oare Scriptura: Cristos vine din descendența lui David și din Betleem, satul de unde era David?” 43 Așadar, s-a făcut dezbinare în popor din cauza lui. 44 Unii dintre ei voiau să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe el. 45 Atunci, gărzile s-au întors la arhierei și farisei. Aceștia le-au zis: “De ce nu l-ați adus?” 46 Gărzile au răspuns: “Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta!” 47 Fariseii le-au zis: “Nu cumva v-ați lăsat amăgiți și voi? 48 Oare a crezut în el cineva dintre conducători sau dintre farisei? 49 Dar mulțimea aceasta care nu cunoaște Legea este blestemată”. 50 Nicodim, unul dintre ei, cel care venise mai înainte la el, le-a zis: 51 “Oare Legea noastră condamnă un om înainte de a-l judeca și de a afla ce a făcut?” 52 I-au răspuns și au zis: “Nu cumva ești și tu din Galileea? Studiază și vezi că nici un profet nu s-a ridicat din Galileea!” 53 Și s-a dus fiecare la casa lui.
Persoanele cu un minim de bun simț și deschidere recunosc în cel din fața lor calitățile acestuia. Sunt spontani și sinceri. Încă nu fuseseră șantajați.
40 În acel timp, când au auzit cuvintele lui Isus, unii din mulțime au spus: “Acesta este într-adevăr Profetul!”
46 Gărzile au răspuns: “Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta!”
Iată cum, unul dintre ei care își menține sobrietatea, îi face atenți la lege.
50 Nicodim, unul dintre ei, cel care venise mai înainte la el, le-a zis: 51 “Oare Legea noastră condamnă un om înainte de a-l judeca și de a afla ce a făcut?”
Iată părerile unor oameni cu o privire limpede, clară, neîntinată de teamă și confuzii, de gelozii și dorința oarbă de putere.
Să-i vedem în scenă. Cum îl ascultă pe Isus? Cuvintele Lui le umple inima. Mulți se lasă atinși, și din interiorul lor cugetă la ceea ce au auzit. Încep să fie părtași la creativitatea generată de cuvântul divin.
La versetul de mai sus Isus făcea următoarea invitație: 37 „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! 38 Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum zice Scriptura!“
Ce văd eu la ei și mă atrage să mă apropii? Să îi întreb, ce au simțit ei lângă Isus?
Ce îmi spune mie Isus prin atitudinea și cuvintele lui? Ce recunosc în El?
( Ex. Sp. 104) Cerând harul unei cunoașteri interioare a lui Isus, pot înțelege cum să rămân treaz și în sintonie cu Dumnezeu. Știind, simțind cine este Dumnezeu și ce face El; recunoscându-l pe El mă recunosc și pe mine. Recunoscându-mă pe mine, cine sunt înțeleg ce să fac eu și cine este fratele meu și cum să mă apropii de el. Atenția interioară, deschiderea de acest fel ajută la a fi obiectiv într-o formă umană, nu rece/sterilă; a găsi răspunsul nostru în fața realității ostile.
”O întâlnire privilegiată cu Dumnezeu nu poate fi programată dar poate fi pregătită” spune P. R. Divarkar SJ.
Să petrec mai mult timp lângă Isus, și abia mai apoi să trec la versetele 41-53. Rămânând prezent lângă El, îmi va rămâne vie atenția, conștiința trează. Și asemenea lui Nicodim, oricât de multă presiune și șantaj s-ar pune pe umerii mei nu voi putea trece brusc la a nega un adevăr ce m-a atins profund. Nimeni nu mă va putea convinge de altceva. Nici măcar cei care încearcă să semene teroare ascunzând adevărul.
Rugăciune
…
Îți mulțumim, Doamne Isuse,
pentru slava ta cea mare
și îți oferim ție ceea ce urmează să întreprindem,
tot ceea ce gândim, întreprindem și experimentăm
de-a lungul acestor zile ce vor urma,
spre slava și mărirea ta.
Carlo Maria Martini SJ
