Iezuiti.ro, Societatea lui Isus Romania

Joi, 24 martie 2022

 

Luca 11, 14-23: ” În acel timp, Isus a scos un diavol și acesta era mut; îndată ce a ieșit diavolul, mutul a început să vorbească, iar mulțumile se mirau. Însă unii dintre ei spuneau: << Cu Beelzebul, căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli. >> Alții, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: << Orice împărăție dezbinată în ea însăși se ruinează și se prăbușește casă peste casă.>> Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuși, cum va dura împărăția lui? Voi ziceți că eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voștri. Însă dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăția lui Dumnezeu a ajuns la voi. Când un om puternic, bine înarmat, își păzește casa, ceea ce are el este în siguranță, dar dacă vine unul mai puternic decât el și îl învinge, îi ia armele în care se încredea și împarte prada. Cine nu este cu mine este împotriva mea și cine nu adună cu mine risipește. ”

 

Ne așezăm în fața lui Isus și îl privim intens. Îl analizăm în detaliu. Fără ca El să ne vadă. Fără a întrerupe scena. Isus face minuni, face bine oamenilor aflați în suferință și este criticat, îi sunt judecate intențiile, ca fiind demonice. Se înfurie. Pentru că acești observatori nu remarcă binele care a ieșit din el, ci au chef să cârcotească. De parcă ar fi la piață sau într-un sat în care toți vorbesc despre celălalt, pretinzând că îl cunosc. Le scapă esențialul, profunzimea faptelor, sufletul evenimentului. Dar furia pe care o simte nu îl împiedică să gândească rațional și să le ofere argumente solide. Discursul său urmează un fir logic, argumentând absurditatea contraargumentului. Dacă ar face minuni cu ajutorul diavolului, ar însemna că diavolul face, prin el, minuni, că diavolul face BINE. Ori diavolul nu face bine. În acest punct, nu mai rămâne decât o variantă: ca Isus să acționeze prin puterea lui Dumnezeu, prin harul Său. Degetul lui Dumnezeu ar putea reprezenta harul Său, Duhul Său. Dar odată ce se ajunge la această evidență, trebuie acceptată minunea cea mai mare: apropierea împărăției lui Dumnezeu, accesibilitatea mântuirii pentru oameni. Iar în fața acestui adevăr, oricât ai fi de bine înarmat, trebuie să cedezi, trebuie să predai armele, să renunți la luptele de putere din câmpul evidențelor superficiale. Cine nu adună bucurie după bucurie din faptele și vorbele lui Isus, nu face decât să risipească profunzimea și să se încăpățâneze orbește în propria-i superficialitate.