Miercuri, 23 Martie 2022
Deuteronom 4, 7-9 „[…] Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm? Și care este neamul acela atât de mare, încât să aibă hotărâri și judecăți atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? Numai fii atent la tine și păzește-ți cu grijă sufletul, ca să nu uiți lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi și ca să nu-ți iasă din inimă în toate zilele vieții tale și să le transmiți fiilor tăi și fiilor fiilor tăi!”
A învăța. În lumina pasajului evanghelic de astăzi, proverbul arhicunoscut „omul, cât trăiește – învață” pare a fi incomplet. De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, mintea caută răspunsuri la întrebări precum „Unde? Când? Cu cine? Cum?”. Analizând din perspectiva sufletului, dacă omul cu adevărat trăiește – va învăța. Fiul lui Dumnezeu a venit în lume să trăiască Legea și Profeții, să fie aproape de poporul Său și să ne învețe cum trebuie să trăim pentru „a moșteni viața cea veșnică”(Lc 18,18)
A fi în alertă. A 22-a zi din acest Post Mare poate fi un bun prilej pentru un examen de conștiiță cu privire la noi înșine, cât și la aproapele. Putem fi sursă de mărturie pentru cei pe care îi întâlnim zilnic nu numai prin cuvintele pe care le grăim, dar și prin modul în care ne trăim credința. Există poate aspecte minuscule ale vieții noastre de credință pe care le-am neglijat de-a lungul timpului, astfel încât s-au cristalizat și au devenit mărturii vii pentru apropiații noștri. Care ar putea fi acestea? Să fim atenți la noi înșine și să ne păzim cu grijă sufletul ca să nu ne iasă din inimă aceste mici învățături șubrede pe care le putem transmite fiilor noștri și fiilor fiilor noștri!
La ce aspect al vieții mele de credință simt că ar trebui să mai lucrez?
Cum aș putea îndrepta învățătura eronată pe care am sădit-o în inima aproapelui?
Rugăciune
Fă, bunule Isuse,
ca în relațiile cu aproapele meu
și în tot ceea ce fac pentru răspândirea gloriei Tatălui tău
și mântuirea celorlalți,
să mă modelez după tiparul tău;
pentru ca eu să fiu o reflecție autentică a cumpătării tale,
blândeții, umilinței, răbdării, bunăvoinței tale, zelului tău neobosit,
într-un cuvânt, a tuturor virtuțiilor tale;
și pentru ca să le pot întipări în sufletul meu
vino să trăiești veșnic în mine.
Jean-Pierre Médaille SJ
