Miercuri, 16 Martie 2022
„Să știți că cei care conduc neamurile le domină și cei mari își fac simțită puterea asupra lor. Între voi, să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru așa cum Fiul Omului nu a venit ca sa fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!” (Mt 20, 25-28)
„Ce vrei?” – este o întrebare care poate trezi și astăzi diverse stări în inima noastră. Apropierea de Dumnezeu intensifică și mai mult însemnătatea acestei fraze interogative pentru că „ciupește” coarde sensibile ale credinței noastre. Deși Dumnezeu știe de ce anume avem nevoie înainte ca noi să-i cerem, ne lansează această întrebare atunci când venim să ne prosternăm înaintea Lui. Noi cum îi răspundem? Uneori „urlăm” ceea ce avem nevoie pentru ca și urechile noastre să fie conștiente de ceea ce îi cerem, iar alteori îi șoptim la ureche ceea ce „urlă” sufletul nostru.
Slujire. Astăzi să ne centrăm atenția asupra slujirii, care poate deveni atât rugăciune, post, cât și pomană. Dacă luăm, pe rând, fiecare etapă din viața lui Isus putem observa că a slujit fără încetare: minuni, învățături, atitudini, priviri și gesturi. A sluji nu înseamnă a te coborî sub demnitatea ta, ci această misiune conduce la stârpirea egoismului și la creșterea în iubire.
Știu ce-I cer (cu adevărat)?
Știu să slujesc? Știu să-I slujesc? Cum?
Rugăciune
Cuvintule veșnic, Fiule Unul născut al Tatălui,
învață-mă să fiu generos.
Învață-mă să-ți slujesc așa cum ți se cuvine.
Să dăruiesc fără să mă gândesc la preț,
Să lupt fără să iau seama la răni,
Să trudesc fără să caut odihna,
Să muncesc fără să caut altă răsplată
decât aceea de a ști că împlinesc voia Ta.
– Atribuită Sf. Ignațiu de Loyola
