Matei 5,43-48: În acel timp, Isus îi învăța pe discipolii săi, zicând: “Ați auzit că s-a spus: «Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe dușmanii voștri și rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți! 46 Căci, dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? 47 Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și păgânii? 48 Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!”
”Ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri” iertați, iubiți, rugaţi-vă pentru dușmani. Avem descris scopul – apropierea de Dumnezeu. Avem prezentate mijloacele pentru a-i face loc Celui care este bucuria inimii noastre. Știut este că smerindu-ne noi, El ne va înălța. Aceasta este calea de creștere interioară. Când calea devine grea, avem credința că Dumnezeu, precum a făcut cu Abraham, va purta de grijă de ”mielul de jertfă”. De asemenea avem ochii deschiși ca relațiile umane dificile să nu ne împiedice să fim mărturisitori ai lui Dumnezeu.
Auzim invitația la deschidere: ”Rugați-vă pentru cei ce vă persecută!”. Isus vrea ca noi să fim calea prin care Tatăl poate interveni în lume, pentru a consola, ”a întări fitilul fumegând”, a vindeca, a aduce pacea și trăirea în plinătate.
Pot condamna gestul, păcatul, dar trebuie să privesc în ochi persoana și ca om să o accept, să o iert căci îmi este frate. Războiul a adus o ură mare care întunecă mintea omului. Violența atrage ură și aceasta atrage răzbunare … și, se creează un cerc vicios al răului. Acesta poate fi oprit doar prin iertare și împăcare. Faptele vor rămâne, nu le vom putea schimba. Va trebui să conviețuim cu ele. Dar, putem crea un viitor mai bun. Putem aduce o deschidere spre împăcare renunțând la trufie și la obsesia de putere controlatoare și asupritoare.
Să-mi încredințez sufletul Ziditorului ca să pot să fac ce este bine. Nu de silă ci de bunăvoie. Nu pentru vreo-un câștig ci pentru lepădarea de sine. Nu ca stăpâni peste cei căzuți ci ca pildă. Dacă iau mesajul de creștere din suferințele zilnice, nu doar tragicul situației, atunci îmi vor folosi spre creștere personală și spre unire cu Dumnezeu. Din vocea inimii, din întâmplările zilnice, din natură, din lectura personală, din dialogurile celor cu care mă întâlnesc, să înțeleg prezența și voința lui Dumnezeu și să o recunosc.
Ți-ai luat timp să-l asculți pe Dumnezeu, să vezi ce spune, să-l simți?
Să ne rugăm împreună cu Sf. Paul:
‹‹ De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voiei Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie, mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.›› Coloseni 1: 9-14
