Miercuri, 9 Martie 2022
„Să se acopere oamenii și animalele cu sac și să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea și de la violența lui! Cine știe dacă Dumnezeu nu se va întoarce și se va îndura? Poate se va întoarce de la mânia lui aprinsă și nu vom pieri! Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, și a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut și nu l-a mai făcut.” (Iona 3,8-10)
A ne întoarce. Am început acum o săptămână timpul Postului Mare și fiecare dintre noi și-a propus să schimbe ceva la el/ea în acestă perioadă specială, dar într-adevăr este vorba despre a schimba ceva? În fiecare zi a anului putem lua decizia de a schimba ceva la noi, din punct de vedere fizic, emoțional, social și spiritual; însă în aceste 40 de zile premergătoare sărbătorii Paștelui suntem invitați mai degrabă să ne întoarcem de la căile noastre rele și să ne reîntoarcem la sursa iubirii depline: Dumnezeu. Cum putem face aceasta? Coborând! Avem nevoie să coborâm de la minte la inima, de la preconcepțiile omului adult la simplitatea unui copil, de la zgomotul exterior la liniștea interioară, de la balconul mândriei la subsolul umilinței.
„Cine știe?”. În zilele noastre suntem „înconjurați” de evoluția tehnologiei, a medicinei, a agriculturii etc. În mod paradoxal, în relația cu Dumnezeu evoluăm doar dacă facem câțiva pași înapoi. La rândul lor, acești pași îi permit lui Dumnezeu să se întoarcă „de la mânia lui aprinsă” și cu siguranță „nu vom pieri”! Cine știe : poate acești pași înapoi ne vor permite să ne apropiem de Dumnezeu mai mult, poate ne vor permite să regăsim bucuria rugăciunii, poate ne vor ajuta să auzim mai clar glasul Lui în liniștea inimii. Cert este că Dumnezeu vede faptele noastre și se îndură de noi, chiar și atunci când pare că această îndurare lipsește.
Am curajul să mă întorc din toată inima la Dumnezeu?
Astăzi să ne întoarcem în trecutul nostru: Când am experimentat într-un mod profund prezența lui Dumnezeu? Cum m-am simțit?
Rugăciune
Te rog, Domnul meu,
să îndepărtezi tot ce mă desparte
pe mine de tine și pe tine de mine.
Îndepărtează tot ceea ce îmi răpește demnitatea
de a-ți primi privirea,
supravegherea, mustrarea;
de a-ți primi cuvântul și de a sta de vorbă cu tine,
de a-ți primi bunăvoința și iubirea.
Alungă din mine tot răul
care mă împiedică să te văd,
să te aud, să te gust, să te simt, să te ating;
să mă tem de tine și să te am în minte;
să te cunosc, să mă încred în tine,
să te iubesc și să te posed;
să nu-mi lipsească conștiința prezenței tale
și să mă bucur de tine cât se poate de mult.
Acestea le cer
și le doresc cu ardoare de la tine. Amin.
Sf. Petru Favre
