Luni, 7 martie 2022
«Am fost în închisoare, şi aţi venit la mine» (Mt 25, 36b)
Libertatea! Ce cuvânt mare, dar mai ales ce responsabilitate! Îmi vine în minte replica dintr-un film artistic intitulat «The Way back»(Drumul întoarcerii), realizat după un caz real întâmplat în timpul celui de-al doilea Război Mondial: o evadare din Gulag a câtorva prizonieri.
Unul dintre aceștia, pe nume Valka, atunci când a fost să treacă granița Rusiei către Mongolia le-a spus tovarășilor săi fugari că preferă mai bine închisoarea pe care deja o cunoaște, deoarece într-o țară liberă nu va ști ce să facă cu propria-i libertate.
Isus a venit în lumea noastră pentru a ne elibera din toate formele de sclavie în care omenirea se infeudase: cea mai terbilă sclavie, frica de moarte pe care și El a trăit-o, a înfruntat-o și a depășit-o pentru ca și noi la rândul nostru s-o putem lăsa în urmă, ca pe un reziduu toxic de care ne-am debarasat pentru totdeauna.
Cu toate acestea, există atâtea forme de sclavie care prosperă prin mulțimea celor care au intrat acolo și nu mai pot ieși. Și aici nu este vorba doar de închisorile «fizice», care continuă să fie crunte și îngrozitoare, ci de atâtea forme de dependență, tot mai subtile și mai atractive, dar care după ce «te duc pe negândite cu zăhărelul» te înrobesc cu totul. Isus ne amintește de datoria fiecăruia dintre noi de a fi alături de cei închiși, de a-i vizita, pentru că oricine în ochii lui Dumnezeu are mereu o a doua șansă.
Cum îmi trăiesc libertatea de urmaș al lui Cristos în fiecare zi?
«Doamne, dă-ne harul să nu devenim hoituri! Doamne, dă-ne puterea să ne păstrăm vii! Doamne, ce ne-ai chemat să suflăm spiritul vieții peste cimitirele cu cadavre vii, ajută-ne să-ți aducem Împărăția Vieții în meleagul morții! Doamne fă-i pe tineri vii și purtători de viață!»
(Episcop Ioan Suciu, Tăria creștină)
