Meditatie biblica la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, in fiecare joi de la ora 19
A PUS DIN SĂRĂCIA EI TOTUL
(Mc 12, 38-44)
1. Mesajul în context
„A pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”,zice Isus despre văduvă. Acum, el este gata de plecare, însă, ne lasă moştenire un învăţător discret care continuă în tăcere lecţia lui. Cine are urechi de auzit, să audă.
Fragmentul este o contrapunere: trebuie să ne păzim de cărturari, de falşii învăţători pe care îi îndrăgim atât şi să privim la văduvă, adevăratul învăţător pe care preferăm să-l ignorăm. Primii au cultul propriei lor imagini: se iubesc din toată inima pe ei înşişi şi se servesc de tot şi de toţi, chiar şi de Domnul şi de cuvântul său, ca să iasă în evidenţă. Ei reprezintă prototipul reuşit al păcatului fundamental din inima fiecărui om: protagonismul, care aşează eul propriu în locul lui Dumnezeu.
Văduva săracă, însă, singură şi neobservată, săracă şi umilă, îşi „pune” toată viaţa ei: ea este ca Isus, care s-a făcut ultimul dintre toţi oamenii, şi şi-a pus propria viaţă în slujba tuturor. Are însuşi Spiritul Lui, este evanghelia vie, în care putem vedea mereu chipul învăţătorului nostru. De la ea se răspândeşte mireasma bună a lui Cristos pentru viaţa lumii (cf. 2Cor 2,14).
Prima lucrare minunată a lui Isus a fost vindecarea soacrei lui Petru, făcând-o astfel capabilă să slujească (1,29-31). Ultima sa învăţătură, înainte de discursul eshatologic, într-un fel chiar testamentul său, este să ne-o arate pe această văduvă. Fără ca ea să-şi dea seama, Isus o aşează la catedră în locul său, pentru ca ea să prelungească în timp prezenţa lui.
Ea dă totul pentru templu, care în curând va fi distrus (c.13). În realitate, templul este Isus însuşi, care interpretează gestul ei ca pe un răspuns concret la ultima sa întrebare. El este Domnul; credinţa înseamnă să-l recunoşti ca atare, iubindu-l cu toată viaţa. Însă, un astfel de răspuns se poate maturiza doar sub copacul crucii. Această văduvă ne apare ca un rod anticipat. Smochinul uscat începe să-şi arate primele roade.
Isus ne indică modul de a-l recunoaşte ca Domn şi de a răspunde la întrebarea sa precedentă: aşa cum această văduvă aruncă în caseta pentru ofrande a templului tot ce are, tot astfel şi noi să ne aruncăm şi să-i încredinţăm întreaga noastră viaţă.
Ucenicul este reprezentat de această femeie, care acţionează ca şi Domnul său, făcând pentru El ceea ce el a făcut pentru ea. Aceasta înseamnă împlinirea perfectă a evangheliei (cf. 14,3-9).