În aceste zile am fost răscoliţi de ceva tragic: războiul. De mai multe ori ne-am rugat pentru ca să nu se meargă pe acest drum. Şi nu încetăm să ne rugăm, ba chiar, îl implorăm pe Dumnezeu mai intens. Pentru aceasta reînnoiesc tuturor invitaţia de a face din ziua de 2 martie, Miercurea Cenuşii, o zi de rugăciune şi post pentru pacea în Ucraina. O zi pentru a fi aproape de suferinţele poporului ucrainean, pentru a ne simţi toţi fraţi şi a implora de la Dumnezeu sfârşitul războiului.
Cel care face război uită umanitatea. Nu porneşte de la oameni, nu priveşte la viaţa concretă a persoanelor, ci pune înainte de toate interese de parte şi de putere. Se încredinţează logicii diabolice şi perverse a armelor, care este cea mai îndepărtată de voinţa lui Dumnezeu. Şi se distanţează de oamenii obişnuiţi, care vrea pacea; şi care în orice victimă sunt adevăratele victime, care plătesc pe propria piele nebuniile războiului. Mă gândesc la bătrâni, la cei care în aceste ore caută refugiu, la mamele care fug cu copiii lor… Sunt fraţi şi surori pentru care este urgent să se deschidă coridoare umanitare şi care trebuie primiți.
Cu inima sfâşiată pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina – şi să nu uităm războaiele din alte părţi ale lumii, ca în Yemen, în Siria, în Etiopia… -, repet: să tacă armele! Dumnezeu este cu făcătorii de pace, nu cu acela care foloseşte violenţa. Deoarece acela care iubeşte pacea, aşa cum se spune în Constituţia Italiană, “respinge războiul ca instrument de ofensă la adresa libertăţii celorlalte popoare şi ca mijloc de rezolvare a controverselor internaţionale” (Art. 11).
Traducere: Pr. Mihai Pătrașcu
Sursa: ercis.ro