27.02.2022, Vatican (Catholica) – Papa Francisc a vorbit duminică, 27 februarie 2022, despre tendința umană de a ne concentra pe greșelile celorlalți, mai degrabă decât pe propriile noastre greșeli și pe modurile vătămătoare în care adesea vorbim unii cu alții. În discursul său duminical de dinaintea rugăciunii Angelus, Sfântul Părinte a reflectat asupra Evangheliei din această zi, în care Isus pune întrebarea: „De ce, așadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?” (Luca 6,41.) Aici Domnul ne cheamă mai întâi să ne curățăm privirea, a spus Papa. „Este adevărat ceea ce spune Isus: găsim mereu motive pentru a-i învinovăți pe alții și a ne justifica pe noi înșine. Și de atâtea ori ne plângem pentru lucrurile care nu merg în societate, în Biserică, în lume, fără a ne pune mai întâi în discuție și fără a ne angaja să ne schimbăm înainte de toate pe noi înșine”. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În Evanghelia Liturghiei de astăzi, Isus ne invită să reflectăm asupra privirii noastre și asupra vorbirii noastre. Privirea și vorbirea. Înainte de toate asupra privirii noastre. Riscul în care ne aflăm, spune Domnul, este de a ne concentra să privim paiul din ochiul fratelui fără să ne dăm seama de bârna care este în ochiul nostru (cf. Luca 6,41). Cu alte cuvinte, de a fi foarte atenți la defectele altora, chiar și la cele mici ca un pai, neglijându-le cu seninătate pe ale noastre, dându-le puțină importanță. Este adevărat ceea ce spune Isus: găsim mereu motive pentru a-i învinovăți pe alții și a ne justifica pe noi înșine. Și de atâtea ori ne plângem pentru lucrurile care nu merg în societate, în Biserică, în lume, fără a ne pune mai întâi în discuție și fără a ne angaja să ne schimbăm înainte de toate pe noi înșine. Orice schimbare rodnică, pozitivă, trebuie să înceapă de la noi înșine. Altminteri, nu va fi schimbare. Dar – explică Isus – făcând astfel, privirea noastră este oarbă. Și dacă suntem orbi nu putem pretinde să fim călăuze și învățători pentru alții: de fapt, un orb nu poate conduce un alt orb (cf. v. 39).
Iubiți frați și surori, Domnul ne invită să curățăm privirea noastră. Primul lucru pe care ni-l cere este să privim în noi pentru a recunoaște mizeriile noastre. Pentru că dacă nu suntem capabili să vedem defectele noastre, vom fi mereu tentați să le mărim pe cele ale altuia. În schimb, dacă recunoaștem greșelile noastre și mizeriile noastre, se deschide pentru noi ușa milostivirii. Și după ce ne-am privit înăuntru, Isus ne invită să-i privim pe alții așa cum face El – acesta este secretul: a-i privi pe alții așa cum face El -, care nu vede înainte de toate răul, ci binele. Dumnezeu ne privește astfel: nu vede în noi niște greșeli iremediabile, ci vede niște fii care greșesc. Dumnezeu distinge mereu persoana de erorile sale. Mântuiește mereu persoana. Crede mereu în persoană și este gata mereu să ierte erorile. Știm că Dumnezeu iartă mereu. Și ne invită să facem același lucru: să nu căutăm în alții răul, ci binele.
După privire, Isus ne invită astăzi să reflectăm asupra vorbirii noastre. Domnul explică faptul că gura „vorbește din prisosul inimii” (v. 45). Este adevărat, din modul în care vorbește cineva îți dai seama imediat de ceea ce are în inimă. Cuvintele pe care le folosim exprimă persoana care suntem. Însă uneori acordăm puțină atenție cuvintelor noastre și le folosim în mod superficial. Dar cuvintele au o greutate: ne permit să exprimăm gânduri și sentimente, să dăm glas fricilor pe care le avem și proiectelor pe care intenționăm să le realizăm, să-l binecuvântăm pe Dumnezeu și pe alții. Însă, din păcate, cu limba putem și să alimentăm prejudecăți, să ridicăm bariere, să agresăm și chiar să distrugem; cu limba putem să îi distrugem pe frați: bârfa rănește și calomnia poate să fie mai ascuțită decât un cuțit! Apoi, astăzi, în special în lumea digitală, cuvintele aleargă repede; dar prea multe vehiculează furie și agresivitate, alimentează știri false și profită de fricile colective pentru a propaga idei deformate. Un diplomat, care a fost secretar general al Națiunilor Unite și a câștigat Premiul Nobel pentru pace, a spus că „a abuza de cuvânt echivalează cu a disprețui ființa umană” (D. Hammarsköld, Tracce di cammino [Urme ale drumului], Magnano BI 1992, 131).
Așadar, să ne întrebăm ce fel de cuvinte folosim: cuvinte care exprimă atenție, respect, înțelegere, apropiere, compasiune, sau cuvinte care tind în mod principal să ne facă frumoși în fața altora? Și apoi, vorbim cu blândețe sau poluăm lumea răspândind otrăvuri: criticând, plângându-ne, alimentând agresivitatea răspândită? Preasfânta Fecioară Maria, la umilința căreia a privit Dumnezeu, Fecioara tăcerii pe care o rugăm acum, să ne ajute să purificăm privirea noastră și vorbirea noastră.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
În aceste zile am fost răscoliți de ceva tragic: războiul. De mai multe ori ne-am rugat pentru ca să nu se meargă pe acest drum. Și nu încetăm să ne rugăm, ba chiar îl implorăm pe Dumnezeu mai intens. Pentru aceasta, reînnoiesc tuturor invitația de a face din ziua de 2 martie, Miercurea Cenușii, o zi de rugăciune și post pentru pacea în Ucraina. O zi pentru a fi aproape de suferințele poporului ucrainean, pentru a ne simți toți frați și a implora de la Dumnezeu sfârșitul războiului.