Luni, 28 februarie 2022
«La Dumnezeu toate sunt cu putință.» (Mc 10, 27)
Se spune despre om că este un «înger doar cu aripă», de aceea avem nevoie mereu de un altul pentru a putea zbura și plana pe deasupra atâtor situații nu întotdeauna simple și ușor de înfruntat. Din pericopa evanghelică de astăzi aflăm că Isus i-a cerut unui tânăr puternic și virtuos să lase totul și să-l urmeze pe calea uceniciei. El în schimb a plecat trist, lăsând tristă întreaga asistență care fusese martoră la conversația lor.
Când ești trist te focalizezi automat asupra limitelor tale și asupra faptului că nu reușești de unul singur, deși ai vrea: ești conștient de faptul că ai «doar» o aripă, care oricât de bună ar fi nu este suficientă pentru a te face să zbori. Așa este și cu ucenicia lui Isus, cu mântuirea și fericirea pe care o râvnim cu sinceritate: avem nevoie de o altă persoană a cărei «aripă» să poată completa lipsa noastră.
În drumul nostru de credință, oricâte lipsuri am avea, dar mai ales oricâte «aripi frânte» am duce cu noi, toate sunt cu putință pentru Dumnezeul care ne însoțește discret, dar cu mână puternică.
Am curajul să mă încredințez Domnului așa cum sunt?
Doamne Dumnezeule, să fie pe placul supremei și divinei tale Bunătăți, a ne da din belșug harul ca mereu să cunoaștem sfânta ta voință și s-o împlinim în modul cel mai desăvârșit. (Sf. Ignațiu de Loyola)
