Sâmbătă, 19 februarie 2022
Marcu 9, 2-13 ‹‹2 În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt, numai pe ei și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor… 7 Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră și din nor a fost un glas: “Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultați de el!”. … ››
Când ne cuprinde frica în fața măreției de neînțeles, Tatăl ceresc ne indică atitudinea corectă, sănătoasă: ascultați de El. Ascultarea este generatoare de viață. Ascultând ni se întărește și ni se deschide inima. Ascultând, luându-ne timp, lăsând să se așeze sentimentele înțelegem calea pentru a-l urma. Și sfânta Fecioară avut aceeași atitudine: ”păstra toate în inima ei”.
”Să cer ceea ce vreau; aici va fi să cer harul să mă bucur și să mă veselesc adânc de atâta slavă și bucurie a lui Cristos, Domnul nostru.” (Ex. Sp. Nr. 221)
O viață activă ca a lui Petru, a unui om responsabil care este obișnuit să ia frâiele situației în mâini, acum învață că este nevoie de a asculta glasul Tatălui, al Fiului, a lăsa timp ca Duhul să crească și să se manifeste în inima lui. Înțelepciune Duhului nu are hotar. Chiar și în fața unei scene de necuprins pentru mintea omenească, Duhul îi ajută să înțeleagă treptat ceea ce li s-a revelat. ”După înviere” își vor aminti și vor înțelege. Acum doar văd, simt, apoi vor și înțelege. Este impresionant și îmbucurător să vedem cum cei trei sunt luați deoparte și li se dăruiește experiența măreață de a asista la acel dialog. Isus îi face demni să fie prezenți la dialogul lui cu Moise și Ilie.
Să ne punem în fața misterului în liniște și cu dorința de a gusta în interior. Așa cum spune Sf Ignațiu ” nu multă știință hrănește și îndestulează sufletul, ci simțirea și savurarea lăuntrică a lucrurilor”.
Să contemplăm măreția harului și să ascultăm glasul Tatălui ceresc. ”Iubirea constă în împărtășirea celor două părți, și anume, ca cel care iubește să dea și să împărtășească celui iubit ceea ce are, sau din ceea ce are sau poate”. (Ex. Sp. Nr. 231)
Rugăciune
Doamne Isuse Cristoase, aici prezent,
îți mulțumim pentru slava
învierii tale;
îți mulțumim pentru că ne-ai chemat aici împreună;
îți mulțumim pentru că prin noi îi aduci Tatălui
lauda perfectă.
Îți mulțumim pentru că, în noi,
Tu ești dreptate desăvârșită
față de frații și surorile noastre;
Tu ești cel care ne vindeci nedreptățile,
neîncrederea, frica.
Îți mulțumim, Doamne Isuse,
pentru slava ta cea mare
și îți oferim ție ceea ce urmează să întreprindem,
tot ceea ce gândim, întreprindem și experimentăm
de-a lungul acestor zile ce vor urma,
spre slava și mărirea ta. …
Carlo Maria Martini SJ – Rugăciune la începutul unei Reculegeri
