Joi, 3 februarie 2022
Marcu, 6, 7-13: ” În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, dar încălțați cu sandale și: << să nu purtați două tunici ! >> Apoi le-a spus: << Dacă intrați într-o casă, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela, iar dacă nu veți fi primiți în vreun loc și nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturați praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor! >> Ei au plecat și au predicat ca oamenii să se convertească. Și scoteau mulți diavoli, ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau. ”
Citim un mandat, o trimitere în misiune, dar nu observăm nici un discurs de încurajare sau de consolidare a mesajului pe care Maestrul ar fi dorit ca discipolii să-l transmită. Îi trimite, conștient de riscurile la care îi expune, total dezarmați și nepregătiți: fără hrană, îmbrăcăminte sau încălțăminte de rezervă, fără un traseu prestabilit, fără rezervarea unei cazări. Cine ar mai pleca astfel într-o călătorie în zilele noastre? Îi pregătește totuși într-o privință: îi trimite însoțiți, doi câte doi … Care va să zică trimite ”relația” în misiune. Ce ar fi putut pretinde Maestrul Iubirii de la discipolii săi? Ce mesaj bine elaborat să transmită aceștia? Ce discursuri filosofico-teologice să le solicite să memoreze? Isus a acționat în acest mandat din ipostaza sa de Fiu al Tatălui și din cea de Persoană a Sfintei Treimi. Aici era tot discursul, tot miezul teologic: în RELAȚIE. Trimițându-i doi câte doi, El a trimis IUBIREA în misiune, iar discipolilor nu li s-a solicitat să vorbească, să discute, să explice … Li s-a cerut doar să rămână în casa în care au primit găzduire, pentru ca acolo, familia – gazdă să aibă șansa de a-i observa cum se comportă unul față de altul, cum își manifestă iubirea creștină, fraternitatea. Iar în timp ce privesc iubirea creștină, să se vindece de modul egoist de a se relaționa, de boala care face oamenii să caute interese, putere, plăcere mai presus decât binele comun.
Să ne întrebăm astăzi: relațiile noastre pot reprezenta în sine o misiune? Putem deveni modele de iubire creștină pentru ceilalți atunci când aceștia ne privesc în naturalețea actului de a ne trăi viața, înconjurați de oamenii noștri, de oamenii apropiați cu care ne relaționăm în cotidianitate?
Condu-ne pașii !
Luminează asupra celui care se află în obscuritate de tot
La umbra morții!
Condu-ne pașii pe calea păcii,
Astfel încât să avem aceeași atenție
Unul față de celălalt
Pentru a împărți corect orice lucru,
Pentru a merge drept,
Pentru a construi împreună
Și cu o unică voce
Să-l glorificăm pe Dumnezeu!
Și dacă ar fi mai bine în alt mod,
Să mergem după aceleași reguli
Până unde trebuie să ajungem
În mod ordonat
Cu decență și stabilitate.
John Henry Newman
