Iezuiti.ro, Societatea lui Isus Romania

Joi, 20 ianuarie 2022

 

Marcu, 3, 7-12: ”În acel timp, Isus a plecat împreună cu discipolii săi lângă mare și îl urma o mulțime numeroasă din Galileea. Chiar și din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tirului și Sidonului, o mare mulțime, care auzise câte a făcut, a venit la el. Apoi, din cauza mulțimii, ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. Deoarece vindecase pe mulți, toți cei care aveau vreo suferință se îmbulzeau ca să-l atingă. Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în fața lui și strigau: << Tu ești Fiul lui Dumnezeu!>> Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.”

 

Surprinzător în acest pasaj biblic nu este succesul pe care Isus îl are, prin minunile sale. În realitate, cu adevărat surprinzătoare este dispariția acestei mulțimi în momentul în care Pilat întreabă pe cine să elibereze, dintre Isus și Baràba? Dintre toți cei vindecați, cei adunați în jurul lui Isus pentru a-l atinge, pentru a-l asculta, de ce nu se ridică nicio voce pentru a-l apăra, pentru a cere eliberarea lui? Cât de fragilă este credința acestei mulțimi? În schimb, în același fragment, ne sare în ochi un pasaj: ”Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în fața lui și strigau: << Tu ești Fiul lui Dumnezeu! >>” Simțim, poate, o strângere de inimă la gândul că demonii cred în Fiul lui Dumnezeu, ba chiar îi cad la picioare, recunoscându-i puterea, regalitatea.. Atunci, care este diferența dintre credința noastră și cea a demonilor? Ce factori fac credibil actul nostru de credință?

Să reflectăm astăzi la credința noastră, la fragilitatea sa ! Credem în Dumnezeu când îi percepem mâna vindecătoare în viața noastră, dar când este acuzat și condamnat la moarte, ne ridicăm vocea să-l apărăm? Îl susținem atunci când ne poartă crucea sau ne ascundem, de teama stigmatului social?