Calea Ucenicului (60)

Publicatla 10 January 2022

Meditație biblică săptămânală la Claudianum, Aleea Zânelor 9A, în fiecare joi de la ora 19.30

Aveţi credinţă în Dumnezeu” (Mc 11,20-25)

Aveţi credinţă în Dumnezeu”, spune Isus. Smochinul a fost uscat pentru a-i învăţa pe ucenici despre credinţă; templul a fost purificat pentru a deveni casă de rugăciune. Sterilităţii primului, bogat numai în frunze, îi corespunde înflorirea afacerilor în cazul celui de-al doilea. Rodnicia în bine şi rodnicia în rău merg în acelaşi ritm.

Fragmentul vorbeşte despre credinţă şi rugăciune, rădăcina din care vine rodul Spiritului, care în esenţă este iubire şi iertare. Isus vede credinţa celui care vine la el (2,5), îi întreabă pe ucenici dacă o au (4,40) şi-i spune femeii care pierdea sânge şi orbului: „credinţa ta te-a salvat” (5,35; 10,52). Necredinţa împiedică acţiunea sa (6,6) şi este vindecată de chemarea: „ajută necredinţei mele” (9,24). Primele sale cuvinte sunt: „credeţi în evanghelie” (1,15). Lui Iair îi spune: „nu te teme, crede numai” (5,36), şi tatălui surdo-mutului: „toate sunt posibile pentru cel care crede” (9,23). Ucenicii sunt numiţi de către el: „aceştia mai mici care cred în mine” (9,42). Toate aceste cuvinte ale lui Isus arată ce este credinţa în El, chipul vizibil al unui Dumnezeu invizibil.

A crede nu înseamnă doar a şti că există un Dumnezeu, o fiinţă supremă şi bună, atotputernică şi atotştiutoare, stăpân şi judecător al tuturor – El există şi pentru cei care nu cred! Înseamnă a adera la Isus şi cuvântul său, a-l iubi şi a-l urma pentru a fi cu El (1,15-20; 3,14), pentru că El este Domnul, interlocutorul fundamental al vieţii mele.

Credinţa se exprimă sub forma unei rugăciuni spre înalt şi a unei iertări a celui care trăieşte alături de noi. Prima ne pune în dialog cu Tatăl (cf. 1,35-38; 6,46; 14,3 urm.), a doua cu fraţii. Nu pot să existe una fără cealaltă. Amândouă sunt posibile în Isus, Fiul lui Dumnezeu, şi fratele tuturor.

Isus este Domnul. Credinţa în Dumnezeu înseamnă a cunoaşte, a iubi, şi a-l urma pe El aşa cum este, nu cum îl dorim noi.

Cuvântul său primit cu credinţă ne transformă, săvârşind în fiecare dintre noi minuni pe care evanghelia ni le vesteşte. Altfel, vom rămâne fără rod ca smochinul, iar relaţia noastră cu Dumnezeu rămâne o piaţă de schimb la fel ca templul.

Ucenic este cel care are credinţa în Isus om, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, tocmai în slăbiciunea sa. Cel care trăieşte în comuniune cu El, Fiul dăruit pentru noi, este unit cu Tatăl şi cu fraţii: se roagă şi iartă.

Exprimaţi-vă opinia