Luni, 3 ianuarie 2022
«I s-a dat numele Isus…» (Lc 2, 21)
Încă nu ne-am dezmeticit bine de febra sărbătorilor, timpuri care deși sunt pline de lumini, muzică și cadouri, parcă fundalul este unul văduvit de o prezență esențială și eficace: numele lui Isus. Auzim tot mai multe sintagme «colindătoare» de tipul: «să vâneze căprioare», «magia sărbătorilor», «colindăm iarna pe la uși, pe la ferești», iar exemplele ar putea continua să ne surprindă…
Ziua de astăzi este să zicem așa, un respiro, un moment de pauză după atâtea sărbători, pentru a ne putea focaliza mintea, inima și dorința spre Isus Cristos. Fără El pe buzele noastre avem de-a face cu niște zile diluate de sărbătoare, oricât de «concentrate» ar fi cu muzică și întâlniri, beculețe și beteli, cadouri și aniversari…
Numele lui Isus dă temei statutului nostru de creștini, statutului nostru de ucenici ai săi, fără de care nu avem nimic de sărbătorit, ci doar de comemorat. Sărbătorile creștine nu sunt amintire de dragul tradiției «Așa Trebuie», ci re-trăire: viață și întâlnire cu Cel care a venit în lumea noastră nu pentru a o vizita ca un turist fotograf, ci drept Unul care ne locuiește propria umanitate. Să avem în minte și pe buze numele său, Isus, nume pentru care să se plece tot genunchiul, în cer și pe pământ, precum spune Apostolul.
Ce am de spus lui Isus la începutul acestui an?
Isuse tu ești adevăratul meu prieten, singurul meu prieten. Tu îmi ești alături în toate adversitățile mele. Le iei asupra ta. Știi cum să le transformi în binecuvântări. (Sf. Claudiu La Colombière SJ)
