Joi, 30 Decembrie 2021
Luca 2, 36-38: ” În acel timp, era acolo și Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aser. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă și ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. Fiind prezentă și ea, îl mărturisea pe Dumnezeu și vorbea despre copil tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului. “
Întâlnim în acest pasaj biblic o femeie care aștepta eliberarea Ierusalimului. AȘTEPTA . Iar când L-a întâlnit pe Eliberator, a început să vorbească despre El tuturor celor care, ca și Ea, AȘTEPTAU. Printre personajele biblice masculine, care erau cuprinse de această așteptare, precum păstorii, magii, profeții, se află și această femeie. Iar femeile, au înscrisă în corpul lor așteptarea. Fiecare naștere este precedată de cele nouă luni de sarcină, timp de așteptare a propriului copil, un timp plin de speranță, dor, tandrețe, recunoștință. Astfel era și sufletul Anei: un leagăn în care gândurile, emoțiile, rugăciunile aveau o singură sursă: dragostea nemăsurată față de Cel așteptat!
Să medităm astăzi la nașterea lui Isus în sufletul nostru. Dacă în timpul Adventului, l-am purtat pe Dumnezeu în “pântecul ” conștiinței noastre, ne vom bucura de Nașterea Sa în viața noastră.
Dacă simt că timpul nu s-a împlinit încă pentru mine, mă pun, cu umilință, în ipostaza unei femei însărcinate, reflectând la dorința mea de Dumnezeu. Se aseamănă dorința mea de Dumnezeu cu aceea a unei mame de a-și cunoaște propriul copil ?
“În vederea mântuirii omului, a îndumnezeirii lui, Cristos a luat asupra sa diformitatile omului pentru a-i dărui apoi frumusețea originară, cea autentică, ce se manifestă în El: omul în care locuiește Cuvântul (..) este asemenea lui Dumnezeu, este frumos, este adevarata frumusețe, pentru că este Dumnezeu. ”
– Clement Alexandrinul
