Luni 27 decembrie 2021
«Bucuraţi-vă în Domnul Dumnezeul nostru!» (Ps 96, 12)
Suntem tot mai mult expuși, în fiecare zi goanei după a avea, a poseda și a gestiona, pentru ca așa trăind cel puțin cu aparența de a avea controlul asupra lucrurilor să ne îmbătăm din apa rece a unui confort efemer, care ne lasă de multe ori reci și deziluzionați.
Dar ce toate astea? Oare nu este legitim să fim fericiți și bucuroși? Ba da, numai că s-ar cuveni să ne clarificăm pe deoparte mijloacele dobândirii acestor stări de fapt, iar pe de altă parte perenitatea dorinței noastre de a fi fericiți.
Suntem în timpul Crăciunului, un timp care merge dincolo de aparența bunătăților de pe masă, a sărbătorii, a prietenilor, a Mall-urilor și cine știe ce altceva, un timp în care ne amintim că Isus s-a întrupat pentru a ne deschide drumul spre fericire: nu aia de 5 minute! Aia ți-o poți procura și cu puterile tale! Fericirea și bucuria care durează, care persistă, care te face să te simți o persoană completă și senină. Domnul este cel care la Nașterea sa în peștera din Betleem prin surâsul său de prunc te invită să speri la ceva mai mult, mai măreț, mai nobil: fericirea ta continuă și veșnică.
Oare ce dorește Isus de la mine pentru ca eu să fiu fericit complet?
«Isuse, știm că pcea ta este Cruce, pacea ta este Spadă, pacea ta este Foc! Doamne, dă-ne pacea războinică a Crăciunului cu iesle curate și luminoase, ca surâsul de stele din noaptea sfântă, cu albul zăpezii în surâs de stele…»
(Episcop Ioan Suciu, Tăria creștină)
