Sâmbătă, 25 Decebrie 2021
Isaia 52, 7-10 <<Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: “Dumnezeul tău împărățește!”. Iată glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul și strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum se întoarce Domnul în Sion. Izbucniți cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul său și răscumpără Ierusalimul. Domnul își descoperă brațul său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor; și toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.>>
Liniștind gândurile, putem simți cum ne influențează cuvintele pe care tocmai le-am ascultat. Ascultarea Cuvântului ne introduce în templul Tatălui, al Duhului, al iubirii divine. Să simt și să cunosc pentru a mă lăsa purtat ca pruncii, liberi de frici și de justificări. ”Cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii”(Ioan 16, 12-15). În evangheliile din Advent am putut citi cum Duhul din Maria a purtat-o spre Elisabeta. Duhul din mine spre cine mă poartă? Spre cine m-a purtat de-a lungul acestui an? Putem aduce azi și noi darurile noastre la iesle: toate consolările, bucuriile, realizările, problemele depășite, cuvintele de încurajare ce le-am avut cu aproapele nostru de-a lungul întregului an, micile gesturi zilnice, micile iertări și împăcări?
”Strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum se întoarce Domnul în Sion” Ei văd cu ochii lor spune Isaia; prin așteptare și dezintoxicați de activism putem și noi vedea ceea ce a făcut Domnul în inimile noastre de-a lungul întregului an. De câte ori am fost încurajat din senin de cineva la care nu mă așteptam? De câte ori am primit un zâmbet de la o persoană necunoscută mie, întâlnită în autobuz, în piață, in lift, în drum spre servici, pe holul universității?… ”căci Domnul mângâie pe poporul său” el este iubire comunicată, împărtășită, iubire matură. Ce fel de întărire mi-a adus mie familia, un coleg, o ființă? Am motive să fiu mulțumit, îi pot aduce mulțumire, laudă, preamărire Domnului care a venit la mine în ieslea cea săracă din Betleem?
Ceea ce primim în rugăciune (consolări, lumină) putem duce în dar aproapelui spre a-l edifica, îmbărbăta, întări în demnitate.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Să ne rugăm cu cuvintele sfântului Alois de Gonzaga SJ:
Mama mea
Sfântă Maria, Regina mea, mă încredințez
sub grija și paza ta binecuvântată
și sub îndurarea ta maternă,
astăzi și în fiecare zi și în ora morții mele.
Îți ofer sufletul și trupul meu.
Îți încredințez speranța și consolarea mea,
neputința și suferința mea, viața mea și sfârșitul ei.
Prin mijlocirea ta preasfântă
și prin meritele tale fie ca toate faptele mele
să fie orientate în acord cu voia ta și cu cea a Fiului tău.
Amin.
