Joi, 23 decembrie 2021
Luca 1,57-66: ” Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. (…) << Ioan este numele lui >> Și toți s-au mirat. Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: << Ce va fi oare acest copil? >>, pentru că mâna Domnului era cu el. ”
Încă de la nașterea sa, Ioan Botezătorul a uimit, a creat o confuzie, care i-a făcut pe cei prezenți și chiar pe cei care doar au auzit despre el, să reflecteze asupra misiunii sale. Încă de la apariția sa pe lume, s-a comunicat un mister divin, s-a creat impresia unei vocații cu totul speciale. Cu siguranță, copilului, adolescentului și apoi tânărului Ioan i s-a vorbit, ulterior, despre evenimentul nașterii sale și astfel a avut ocazia el însuși să reflecteze asupra semnificației celor întâmplate. A-și înțelege propria vocație, pentru ca ulterior, tocmai din prisma acestei misiuni speciale, să anunțe venirea lui Isus pe lume, a fost primul pas pe care Ioan a trebuit să-l realizeze și care cel mai probabil i-a marcat adolescența, acea vârstă la care se conturează identitatea unui om. Apoi, următorul pas a fost unul și mai dificil: acela de a a-și separa propria identitate de cea a Celui pe care trebuia să-l comunice lumii. În succesul conturării acestei vocații este semnul harului, care i-a plăsmuit lui Ioan o inimă umilă, capabilă de a se pune pe sine în umbră, fără ca aceasta să presupună o anulare de sine, căci mesajul său a fost impregnat în viața sa, el însuși era imaginea mesajului pe care îl transmitea, toată ființa sa exprima acea convertire pe care o anunța ca fiind necesară în așteptarea ”Mlădiței lui Iese”.
Să medităm astăzi asupra vocației personale. Cum se integrează identitatea mea în această vocație?
” Eu vreau să fiu doar mesagerul tău și să nu am decât adevărul tău, harul tău de comunicat. Dar tocmai pentru aceasta aș vrea adesea să țin separate viața mea de ministerul meu. Dar cum este posibil să răspândesc adevărul tău fără a-l fi asimilat, fără a fi cuprins de tine, cum să anunț Evanghelia ta dacă nu mi-a coborât în adâncul inimii, cum să comunic altora viața ta fără a fi viu prin viața ta? ” – Karl Rahner
