Sâmbătă, 18 decembrie, 2021
Matei 1, 18-24,
”… Iosif, soțul ei, fiind drept și ne voind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. … Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soția lui.”
Iosif, un om drept, un om cu o umilință desăvârșită. Evanghelistul ne explică care este atitudinea lui de bază care îl determină să acționeze ”fiind drept”. Onestitatea și umilința practicată de el merge mână în mână cu dreptatea. Nu o dreptate strigată de pe înălțimi sau apărată cu sabia, ci o dreptate care respectă legea dar care caută o cale de ieșire salvatoare și pentru Maria. Așezându-ne în meditație în fața lui Iosif, ne simțim respectați și întăriți în demnitatea noastră de oameni. Un om al lui Dumnezeu întotdeauna va căuta ridicarea, întărirea, salvarea semenului său.
Pr. Javier Melloni SJ vorbind despre umilință în cartea Itinerario hacia una vida en Dios ( 5.5), ne spune: << Propriu persoanelor umile este faptul că prezența lor face posibilă existența celorlalți fără ca nimeni să își dea seama. Cel umil este căutat și perceput doar când nu este. Dumnezeu este Umilul prin excelență: ne creează și se retrage, pentru a ne lăsa să existăm. Așa cum spune Maestrul Eckhart, ”acea virtute care se numește umilință este înrădăcinată în străfundurile Divinității”. Umilul nu are nimic de apărat, nimic de justificat. Silvan del Monte Athos spune că, ”cel care este umil și-a învins toți dușmanii”, și mai spune că ”suntem complet împietriți și nu putem înțelege ce este umilința și nici iubirea lui Cristos. Este nevoie de mult efort și multe lacrimi pentru a conserva umilul spirit al lui Cristos. Umilește-te și vei vedea cum încercările tale se transformă în odihnă”. Această ultimă frază ne dă mult de gândit: multe din suferințele noastre au fost cauzate de rezistențele noastre, pentru că nu ne dăruim. Tocmai de aceea Isus ne invită: ”veniți la mine cei care sunteți osteniți și împovărați, învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima (Mt. 11, 28-29). Nu este vorba de a se simți ”umilit”, ci de a fi umil, de a se converti în “pământ fertil”. “Fericiți cei smeriți, căci ei vor stăpâni pământul”, spune Isus (Mt. 5,5). Ei vor stăpâni pământul fără să-l stăpânească, pentru că ei înșiși vor fi devenit pământ. Spre sfârșitul vieții sale, Sfântul Ignațiu consemnează în Jurnalul său intim o luptă de patruzeci de zile cu Dumnezeu în legătură cu o problemă de sărăcie în Societate. El nu o încheie decât atunci când se predă, o predare care apare cu o expresie deosebită/aparte în Jurnal: “umilință iubitoare”. O smerenie care se referă mai întâi la Dumnezeu și care apoi se extinde la toate creaturile (Jurnal spiritual, 178-179,182). Așa cum se întreabă Isaac Sirianul, “ce făptură nu se lasă atinsă/sensibilizată de cel umil? Cine disprețuiește pe cel umil, îl disprețuiește pe Dumnezeu. Cu cât un om umil este mai disprețuit de oameni, cu atât mai mult este iubit de restul Creației (…). Smerenia este haina lui Dumnezeu. Devenind om, Dumnezeu s-a îmbrăcat cu ea”. Altfel spus, dacă întruparea lui Dumnezeu trece prin calea umilirii (“a deveni umil”), creștinarea noastră este o îndumnezeire care trece prin aceeași mișcare de a se înjosi, ceea ce arată că divinizarea ne îmbracă cu o putere care ne despoaie de orice putere. >>
Rugăciune: Întrupare
Am încercat în atâtea feluri
să ne comunicăm iubirea.
Dacă comunicarea nu este
ceea ce tu rostești
ci ceea ce oamenii aud,
atunci ceea ce am rostit
a fost deviat și denaturat
în prescripții distante,
fără inimă.
Ai cerut pâine.
Ți-am trimis mană.
Ai cerut de băut.
A curs apă din stâncă.
Ai cerut ghidare
Moise a adus legea.
Și așa mai departe.
Totuși ai devenit
tot mai distant,
mai surd,
mai orb.
Amintirile s-au atenuat.
Vorbirea a devenit neclară.
Visele s-au evaporat
în praf.
Și astfel am procedat
precum procedează familiile
când se confruntă
cu calamități.
Am tras la sorți.
Cel mic a pierdut.
A coborât pentru a împărtăși cu voi
condiția voastră,
lupta voastră,
întunericul vostru
și pentru a vă ghida
spre mâine///viitor.
Michael Moynahan SJ
