Joi, 16 decembrie, 2021
Luca 7, 24-30: „ Când au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună către mulțimi despre Ioan: << Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt? Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcați în haine scumpe și trăiesc în desfătare sunt în palate regale! Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, și mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s-a scris: „ Iată, îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale, care va pregăti calea înaintea ta! ” Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuți din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el >> Tot poporul care-l asculta și vameșii l-au recunoscut pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Dar fariseii și învățații Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezați de el.”
” Va pregăti calea înaintea ta! ”
Misiunea lui Ioan nu era aceea de a chema oamenii la sine, de a se pune în centrul atenției, de a se prezenta ca salvator. Ioan cheamă la convertire, la schimbarea direcției inimii – de la atenția către sine, la atenția către Isus, care urmează să vină. Însă cel care urmează să vină, nu poate veni oricum. Oricărui rege care se prezintă supușilor i se pregătește intrarea, cu muzică, aclamații, covor roșu. Isus, însă, nu este un rege care are nevoie de covor roșu, ci de o inimă deschisă. Egoismul este cel care închide inimile, atitudinea centrată pe ”Eu”. În schimb, umilința este atitudinea deschizătoare de inimi, este recunoașterea faptului că am nevoie de un altul, de Dumnezeu, care este diferit de mine, diferit de natura mea umană și care este dispus să-și reverse harul în inima mea, așa cum cerul revarsă primul strat de zăpadă.
Îmi voi deschide astăzi inima Regelui care vrea să vină în vizită ? Îmi voi pregăti inima cu umilința de care El are nevoie pentru a-și revărsa harul asupra mea? Sunt un pământ care se recunoaște pe sine uscat și însetat de primii fulgi de nea? Cât de mare îmi va fi uimirea când va ninge peste emoțiile mele grele, înnegrite de tristețe și acestea se vor albi de o bucurie nouă, de un entuziasm curat, de o nouă direcție, către Bine ?
Învață-mă calea Ta
de Pedro Arrupe SJ
Învață-mă modul Tău de a privi oamenii:
așa cum l-ai privit pe Petru după renegarea sa
așa cum ai pătruns inima tânărului bogat
și inimile discipolilor Tăi.
Aș vrea să te întâlnesc așa cum ești cu adevărat,
de vreme ce imaginea Ta îi schimbă pe aceia
cu care intri în contact.
Îți amintești prima întâlnire cu Ioan Botezătorul ?
ți sentimentul de inadecvare al Centurionului?
și uimirea celor care au văzut miracole
și alte minuni?
Cum ți-ai impresionat discipolii?
sau gloata din Grădina Măslinelor?
sau pe Pilat și pe soția sa?
sau pe Centurionul de la picioarele Crucii?
Aș vrea să ascult și să fiu impresionat
de modul Tău de a vorbi
să ascult, de exemplu, discursul tău
în sinagoga din Capernaum
sau predica de pe munte, unde cei care te-au ascultat
au simțit că ”înveți ca cineva cu autoritate”.
