Marți, 7 decembrie 2021
„Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.” (Matei 18,14)
Parabola păstorului care pleacă în căutarea oii rătăcite este o minunată alegorie a milostivirii lui Dumnezeu. De câte ori nu am fost noi cei rătăciți? Știind că aceasta este voința Tatălui nostru – ca nimeni să nu se piardă -, să facem ceea ce stă în puterile noastre: să fim lumină în lume, prin mărturia vieții noastre; să îi purtăm în rugăciune pe cei îndepărtați de casa Lui; să oferim mici sacrificii pentru convertirea celor care încă nu L-au cunoscut. Să nu uităm că întoarcerea acasă a unui fiu rătăcit prilejuiește mare bucurie în ceruri! (Luca 15,7)
Rugăciune
Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?
Când se apropie de mine răufăcătorii, ca să-mi sfâşie trupul,
aceştia, asupritorii şi duşmanii mei, se poticnesc şi cad.
Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea, inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar ridica un război împotriva mea, şi atunci aş fi încrezător.
Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului şi să vizitez sanctuarul său.
El mă va ascunde în adăpostul lui în ziua cea rea,
mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său, mă va ridica pe o stâncă.
– Psalmul 27,1-5
