Luni 6 decembrie 2021
«Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari şi nu vă temeţi!» (Is 35,4)
«Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari şi nu vă temeţi!» (Is 35,4)
Trăim timpuri tot mai ciudate, marcate de nesiguranța zilei e mâine, de frica de moarte, de boală, de singurătate, în care apar tot felul de alternative, care de multe ori ne descumpănesc și ne lasă perplecși, văzând inconsitența lor, pe măsura publicității ce li se face.
Așa era și poporul lui Israel odinioară, în robie, fără un conductor, fără Dumnezeul cel adevărat, fără identitate la nivel etnic și religios, când se ridică un profet care anunță mântuirea atât de râvnită. Aș vrea ca și tu asemenea israeliților din robie să ieși din carapacea resemnării în care te găsești. Este drept, pare mai sigur să rămâi în ceea ce știi: chiar dacă și-e rău este … măcar călduț!
Pentru acest motiv este timpul acesta de pregătire către Crăciun: unul de reînnoire interioară, unul în care să-ți exerciți speranța ta, în care să ieși din blocajul tău «incomod, dar călduț», pentru a simți că trăiești din plin.
Deși sunt destule momentele în care te poți simți înfricoșat de fragilitatea ta, de cele ce n-ai vrea să fie în viața ta, totuși Dumnezeul cel viu te provoacă: Fii tare și nu te teme! Dacă auzi aceste cuvinte în inima ta, înseamnă că trebuie să iei aminte la acestea. Cine știe ce plan minunat are Domnul cu tine! N-ai vrea să afli care este? Nu rămâne surd la acest îndemn! E poate șansa ta!
Cum pot răspunde provocării lui Dumnezeu de a fi tare și de a nu-mi fi frică? Ce-mi spune inima?
Isuse, Tu ne apari la capătul oricărui drum deznădăjduit, la răscrucea oricărei încercări disperate de a trăi. Cine mai poate să te evite acum, Isuse? Oamenii se întâlnesc în Tine, unii iubindu-te, alții urându-te. Pentru toți Tu ai același surâs lucrat de aceeași bunătate. Tu dai poezie vieții și aureolă durerii. Ceea ce avem mai bun și mai frumos în noi, de la tine este (…) Ce-am fi fără tine, Isuse? Te știm tovarăș nedespărțit al vieții noastre. (Episcop Ioan Suciu)
