21.11.2021, Vatican (Catholica) – Anul liturgic în Biserica Catolică apuseană a ajuns la ultima duminică, în care este sărbătorit Cristos Rege. În același timp, din acest an a devenit și duminica de marcare a Zilei Mondiale a Tineretului. Vorbind despre sărbătoarea liturgică, Papa Francisc a subliniat modul foarte diferit al lui Isus Cristos de a fi rege. „Cu adevărat regalitatea Sa este dincolo de parametrii umani!” Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi, ultima duminică din anul liturgic, culminează într-o afirmație a lui Isus, care spune: „Eu sunt rege” (In 18,37). El rostește aceste cuvinte în fața lui Pilat, în timp ce mulțimea strigă să îl condamne la moarte. El spune: „Eu sunt rege”, iar mulțimea strigă să îl condamne la moarte: frumos contrast! A venit ora crucială. Anterior, pare că Isus nu voia ca oamenii să îl aclame ca rege: ne amintim de momentul de după înmulțirea pâinilor și a peștilor, când s-a retras singur ca să se roage (cf. In 6,14-15).

Faptul este că regalitatea lui Isus este foarte diferită de cea lumească. „Împărăția mea”, îi spune lui Pilat, „nu este din lumea aceasta” (In 18,36). El nu vine pentru a domina, ci pentru a sluji. Nu vine cu semnele puterii, ci cu puterea semnelor. Nu este îmbrăcat în distincții prețioase, ci este despuiat pe cruce. Și tocmai în inscripția pusă pe cruce Isus este definit „rege” (cf. In 19,19). Cu adevărat regalitatea Sa este dincolo de parametrii umani! Am putea spune că nu este rege ca alții, ci este Rege pentru alții. Să ne gândim la aceasta: Cristos, în fața lui Pilat, spune că este rege în momentul în care mulțimea este împotriva Lui, în timp ce atunci când îl urma și îl aclama, El s-a distanțat de această aclamație. Adică Isus se dovedește în mod suveran liber de dorința de faimă și de glorie pământească. Și noi – să ne întrebăm – știm să îl imităm în acest sens? Știm să guvernăm tendința noastră de a fi încontinuu căutați și aprobați, sau facem totul pentru a fi stimați din partea altora? În ceea ce facem, îndeosebi în angajarea noastră creștină, mă întreb: ce anume contează? Contează aplauzele sau contează slujirea?

Isus nu numai că fuge de orice căutare de măreție pământească, ci face liberă și suverană și inima celui care îl urmează. El, iubiți frați și surori, ne eliberează de supunerea răului. Împărăția sa este eliberatoare, nu are nimic oprimant. El îl tratează pe fiecare discipol ca prieten, nu ca supus. Cristos, deși este deasupra tuturor suveranilor, nu trasează linii de separare între El și ceilalți; dorește în schimb frați cu care să împărtășească bucuria Sa (cf. In 15,11). Urmându-l nu se pierde, nu se pierde nimic, ci se câștigă demnitate. Deoarece Cristos nu vrea în jurul Său servilism, ci oameni liberi. Și – acum să ne întrebăm – de unde se naște libertatea lui Isus? Descoperim aceasta întorcându-ne la afirmația Sa în fața lui Pilat: „Eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre” (In 18,37).

Libertatea lui Isus vine din adevăr. Adevărul Său ne eliberează (cf. In 8,32). Însă adevărul lui Isus nu este o idee, ceva abstract: adevărul lui Isus este o realitate, El însuși face adevărul în noi, ne eliberează de ficțiunile, de falsitățile pe care le avem înăuntru, de limbajul dublu. Stând cu Isus, devenim adevărați. Viața creștinului nu este un rol în care se poate îmbrăca masca mai potrivită. Pentru că atunci când Isus domnește în inimă, o eliberează de ipocrizie, o eliberează de subterfugii, de duplicități. Cea mai bună dovadă că Cristos este regele nostru este dezlipirea de ceea ce poluează viața, făcând-o ambiguă, opacă, tristă. Atunci când viața este ambiguă, un pic de aici, un pic de acolo, este tristă, este foarte tristă. Desigur, cu limitele și defectele trebuie să ne confruntăm mereu: toți suntem păcătoși. Însă, atunci când trăim sub domnia lui Isus, nu devenim corupți, nu devenim falși, înclinați să acoperim adevărul. Nu se trăiește viață dublă. Amintiți-vă bine: păcătoși da, toți suntem, corupți, niciodată! Păcătoși da, corupți niciodată. Să ne ajute Sfânta Fecioară Maria să căutăm în fiecare zi adevărul lui Isus, Regele Universului, care ne eliberează de sclaviile pământești și ne învață să guvernăm viciile noastre.

Exprimaţi-vă opinia