Meditatie saptamanala la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, joi de la orele 19.30
Ce vrei să fac pentru tine? (Mc 10,46-52)
46 Şi au venit la Ierihon. Pe când ieşea din Ierihon cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea la marginea drumului.
47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!”
48 Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”
49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemati-l!”
Şi l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă”.
50 Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus.
51 Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbuni, să-mi recapăt vederea”.
52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit!” Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.
Mesajul în context
„Ce vrei să fac pentru tine?”,îicere Isus orbului. Este aceeaşi întrebare pe care în acest moment evanghelia o pune fiecăruia dintre noi, care, asemenea lui, suntem orbi, stând aşezaţi lângă drum. Şi noi facem ca el, dându-i acelaşi răspuns: „Isuse, îndură-te de mine. Să-mi recapăt vederea”.
Numai astfel obţinem vederea: avem credinţa care mântuieşte şi care ne face să-l urmăm pe drumul său (v. 52).
Scopul întregii cateheze a lui Isus pentru ucenicii săi şi a lui Marcu pentru cititor este de a ne aduce aici unde se îndeplineşte ultima minune, aceea definitivă: vindecarea de orbire.
Nu strică niciodată să refacem şi noi drumul evangheliei; ne educăm astfel dorinţa, pentru a şti ce trebuie să cerem. Iacob şi Ioan, identificaţi în sfârşit cu orbul acesta, ştiu ce să ceară şi să aştepte de la Dumnezeu. Acolo unde nu are loc această identificare cu orbul care este vindecat, se face identificarea cu smochinul care descoperă goliciunea sa sterilă (11,12- 4,20).
Această minune este iluminarea baptismală care face să ne naştem, să ieşim de la întuneric la lumină. E darul Spiritului pentru a vedea ce face Isus la Ierusalim şi pentru a cerceta cu privirea în cel răstignit profunzimile lui Dumnezeu (1Cor 2,10).
În evanghelia lui Marcu, acest orb este singurul – lăsând la o parte demonii, ce se referă la o situaţie diferită! – care-l strigă pe Isus pe nume. Are cu El o relaţie personală de cunoştinţă şi de familiaritate. A-l striga pe Isus înseamnă a-i rosti numele, singurul în care este mântuirea (Fap 4,12).
Acest orb este oglinda fiecăruia dintre noi. Prin ascultare, a înţeles promisiunea lui Dumnezeu şi poate, astfel, să dorească şi să ceară ceea ce Dumnezeu vrea să ne dăruiască. Invocarea numelui lui Isus îşi găseşte răspuns în chemarea sa, făcându-l să sară în picioare, să-şi arunce mantaua, să meargă la El, rugându-l şi recăpătându-şi vederea, motiv pentru care ajunge să-l urmeze în drumul său. Aceasta este mântuirea dăruită fiecăruia care invocă numele său (Fap 2,21).
Prin această povestire se arată cum credinţa este urechea care ascultă, gura care strigă, piciorul care aleargă la El, mâna pentru a arunca mantaua şi ochii pentru a vedea şi a urma. Punctul său de plecare este mizeria recunoscută, mijlocul său este invocarea milei, împlinirea sa este iluminarea care face să fie văzut Domnul.
Aici, după cele trei preziceri despre pătimire, se îndeplineşte partea a doua a minunii orbului din Betsaida. „Vezi ceva?”, îl întreabă Isus (8,23). Acum, că ne este clar ceea ce nu vedem, ştim ce trebuie să-i cerem pentru „a vedea toate lucrurile clar” (8,25).
Imediat după această povestire începe prima din cele şase zile ale lui Isus la Ierusalim. Este săptămâna noii creaţii. Acum ne dă ochi pentru a o vedea, ca să nu mai confundăm oamenii cu nişte copaci (8,24), ci să-l vedem pe Dumnezeu însuşi în Fiul Omului care se oferă prin pomul vieţii (15,39).
Isus este lumina lumii (In 8,12), Fiul lui David care-şi exercită regalitatea arătându-şi mila, Domnul care redă vederea celor orbi (Ps 146,8). Invocarea numelui său constituie mântuirea noastră. De fapt, El este Numele. Şi ne mântuieşte pentru că este în întregime milă îndreptată spre starea noastră de mizerie.