Luni 8 noiembrie 2021
«Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti…» (Ps 138, 1)
Sfânta Scriptură are o multitudine de pasaje pline de poezie și de intimitate, în care omul se simte fericit și împlinit în Dumnezeu. Unul dintre aceste locuri este cel din psalmul de astăzi, în care autorul se lasă «văzut» de Dumnezeu și-n același timp se lasă purtat de gândul că El îl cunoaște în profunzime, iar acest lucru îl face să fie el însuși, cu tot ceea ce are, lumini sau umbre.
Această exclamație a omului dezvăluie o relație de prietenie profundă cu Dumnezeul cel viu, o relație în care el se simte parte. Uită-te și la stilul simplu și direct cu care vorbește cu El! La familiaritatea și la naturalețea cu care i se adresează! Și tu poți face acest lucru! După cum și tu îți poți stâmpăra setea de Dumnezeul cel viu! El care te caută și te cunoaște cât ești de unic și de special în ochii săi…
Am curajul să mă las privit în străfundurile ființei mele de către Dumnezeu?
«Doamne, ajută-mă să pătrund în acea pace care constă în încredințarea vieții mele în mâinile tale.» (Carlo Maria Martini SJ)
