Miercuri, 3 Noiembrie 2021
„Fraților, să nu datorați nimic nimănui, decât să vă iubiți unii pe alții, pentru că cel care îl iubește pe altul a împlinit deja Legea!” (Rom 13,8)
Iubire sau ură? Ori poate ambele? Isus stârnește (din nou) furtuni morale în conștiințele celor care vor să-L urmeze. Deseori merg către Isus pentru a-i cere ceva, fiind strâns legat(ă) de persoanele din jurul meu, iar astfel uit de intimitatea cu Dumnezeu și pierd direcția atunci când fac totul după cum vreau eu. Se presupune că pe scara ierarhică înaintea indiferenței, ar fi ingnoranța – cea din urmă fiind scuzabilă. Se întâmplă să nu știu să calculez cheltuiala unui turn (proiect) și totuși rămân indiferent(ă), ori se întâmplă să nu știu să cer un sfat și totuși pornesc către o luptă imposibil de câștigat.
Oare de ce exagerează Isus pentru a scoate în evidență profilul celui/celei care vrea să îl urmeze? Distanța dintre iubire și ură arată de fapt cât de mult trebuie să-L iubim pe Dumnezeu în raport cu aproapele. Iubindu-L mai întâi pe Dumnezeu, descoperim cum putem să-i iubim pe semenii noștri fără a cădea într-o stare de autosuficiență.
Știu să iubesc? Dacă da, atunci: cât de mult? Încerc de-a lungul unei săptămâni, în rugăciune, să vorbesc cu Dumnezeu despre planurile și proiectele mele? Îl rog să mă sfătuiască?
Rugăciune Doamne Isuse, îți ceremsă ne ajuți să rămânem cu tine pentru totdeauna,să fim aproape de tine cu toată ardoarea inimii noastre,să primim cu bucurie misiunea pe care ne-o încredințeziși care constă în a duce mai departe prezența tași a răspândi vestea bună a Învierii tale.- Carlo Maria Martini SJ
