Luni 1 noiembrie 2021
«Cine va urca pe muntele Domnului?» (Ps 23, 3a)
Știi? În Sfânta Scriptură imaginea muntelui a fost mereu asociată cu locul/starea în care poți experimenta întâlnirea cu Dumnezeul cel viu. De fapt, muntele este prin excelență un loc al înălțimii, al apropierii de cele de sus, dar și al adevăratei experiențe de viață. Vârful, da…numai că pentru a ajunge pe vârful care se vede la orizont ai nevoie de energie, de motivație, de pasiune și…de toată bunăvoința pentru a-ți doza și canaliza forțele pentru a ajunge teafăr la punctul dorit.În același mod au făcut sfinții din toate timpurile, «mari pasionați ai ascensiunii pe Muntele Domnului», oameni ca fiecare dintre noi, dar care prin perseverență, constanță și muncă susținută au ajuns pe culmile munților veșnici.
Fiecare dintre noi a avut cel puțin o dată în viață de depășit un obstacol, de înfruntat o situație complicată: amintește-ți de starea de spirit avută în momentul în care ai trecut «hopul». Gândește-te ce trăiește cel care după ce a escaladat un munte dificil privește de sus întreaga vale, întregul spațiu ce se deschide la orizont. Trăirea aceasta au avut-o și cei pe care îi cinstim astăzi: sfinții, care au escaladat dificultăți cu ajutorul lui Dumnezeu și-au reușit. Și tu poți asta!
Cum se numește «muntele» pe care îl am de escaladat în viața mea de azi? Am energia suficientă pentru a face această acțiune? Dacă nu, unde pot găsi motivație și pasiune?
«Ascultă strigătul inimii mele de iubitor de munteApără muntele meu, zona mea, pe ai mei Ascultă vocea fiului tău iubitor de munteTe caut, te văd pe pietrele de pe creste,noaptea cu stelele îmi vorbești de iubire.Te caut, te simt în apa de izvor;te ascult în aerul încântător alături de îngeriMunte, Munte, țara mea de floriPentru muntele meu eu te rog Doamne!» (Masino Anghilante).
