Miercuri, 20 Octombrie 2021
„[…] oferiți-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu” (Rom 6,13)
Nu știm nici anul, nici ziua, nici ora, nici minutul, în special nici secunda când Fiul Omului va veni. Dar ce știm? Isus vine la noi pe neașteptate. Ne poate pătrunde cu prezența Sa în anumite momente de rugăciune; Îl putem recunoaște într-o anumită persoană, într-o anumită situație sau în diferitele stări pe care le avem. Pe neașteptate vine și în momentul morții noastre. Toate acestea fără ca noi să știm. Cum ne găsește în acele clipe?
Această parabolă nu este doar pentru slujitorii fideli (precum apostolii), ci pentru toate persoanele: așadar, este pentru fiecare dintre noi! Acțiunea de a încredința ceva unei persoane este cu mult mai profundă decât simplul fapt de a da. Dumnezeu ne încredințează astăzi, din nou, Cuvântul Său. Care este atitudinea care succede inițiativei de a afirma (uneori) în inima mea : „Stăpânul meu întârzie să vină” ?
Sunt pregătit să-L întâlnesc și să-L recunosc pe Dumnezeu?
Rugăciune Doamne, adesea pășesc pe asfatul rece Pentru că acest drum este înaintea ochilor mei Și-atunci: mă înfrigurez și cad…Doamne, adesea alerg pe nisipul fierbinte Pentru că acest drum este în stânga ochilor mei Și-atunci: mă înfierbânt și cad…Doamne, adesea țopăi prin mlaștină Pentru că acest drum este în dreapta ochilor mei Și-atunci: mă împotmolesc și cad…Niciodată nu m-am oprit ca să privesc în spate Căci astfel aș fi observat -Încălțămintea pe care mi-ai încredințat-o. Și așa, pe orice drum aș fi mers, N-aș fi întâmpinat probleme. E prea târziu să mă încalț acum? (C.P.)
