CALEA UCENICULUI (42)

Publicatla 11 October 2021

Meditatie saptamanala la Claudianum, joi de la orele 19.30.

NU MAI SUNT DOI, CI UN SINGUR TRUP

(Mc 10, 1-12)

1 Plecând de acolo, a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan, iar mulţimile s-au adunat din nou în jurul lui. Şi iarăşi, după cum îi era obiceiul, le învăţa. 2 Atunci au venit fariseii şi, ca să-l pună la încercare, l-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. 3 El le-a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?” 4 I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”. 5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6 Însă, de la începutul creaţiei, i-a făcut bărbat şi femeie; 7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui 8 şi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. 10 Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11 El le-a spus: „Oricine îşi lasă femeia şi se însoară cu alta, comite adulter cu ea. 12 Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se mărită cu un altul, comite adulter

  1. Mesajul în context

Nu mai sunt doi, ci un singur trup”,subliniază Isus cu privire la bărbatul şi la femeia creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. De fapt, tocmai ca bărbat şi femeie, cei doi constituie relaţie unul pentru celălalt, dar şi primire reciprocă, formând împreună o singură viaţă într-o singură iubire. În acest sens, căsătoria este umbra Treimii, compania perfectă, victoria asupra oricărei singurătăţi.

Pe de altă parte, relaţia bărbat-femeie este imaginea relaţiei dintre Dumnezeu şi om. Dumnezeu este soţul omului, soţia sa, iubindu-l cu o iubire veşnică (Ier 31,3). Biblia nu este decât povestea iubirii sale de necrezut, a cărei dovadă extremă e moartea sa pe cruce pentru noi, cei care o refuzăm. Cineva devine el însuşi atunci când spune da acestei relaţii, care îl face să fie ceea ce este. Demnitatea noastră este aceea de a fi interlocutorii şi parteneriisăi, asemănători lui. De fapt, iubirea ori găseşte ori ne face egali. Destinul nostru e acela de a ne uni cu el într-o reciprocitate a iubirii, în trupul Fiului. Cu adevărat, misterul acesta este mare (Ef 5,32). Ne-a fost revelat în Isus, în care Dumnezeu a luat în căsătorie în mod indisolubil umanitatea noastră şi pe fiecare dintre noi.

Semnificaţia căsătoriei nu se epuizează, aşadar, în conservarea speciei (naşterea urmaşilor) sau în simpla satisfacere a diverselor nevoi (nevoia de ajutor); nu este nici un mod oarecare de a învinge neîmplinirea şi de a depăşi singurătatea (nevoia unei companii), dat fiind faptul că nu este bine pentru om, care este relaţie, să fie singur (Gen 2,18). Este un mister care îşi găseşte expresia deplină în iubirea absolută faţă de Dumnezeu, în care omul se realizează pe sine.

Şi celibatul poate fi înţeles doar ca mărturie profetică a acestei iubiri faţă de Dumnezeu, cu inima neîmpărţită (1Cor 7,34), la care fiecare om este chemat în felul lui. O căsătorie reuşită este o figură trecătoare a acelei realităţi care nu se sfârşeşte niciodată. De aici excelenţa celibatului care dă sens căsătoriei înseşi. „Nu toţi înţeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat”, spune Isus (Mt 19,11). „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine”, spune Paul. „Însă fiecare îşi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel” (1Cor 7,7).

O căsătorie reuşită, chiar dacă este o realitate vremelnică, aprinde deja acea flacără a Domnului care nu se va stinge niciodată (cf. Ct 8,6 urm.).

Reglementarea cu privire la divorţ, realizată de Moise, nu reprezintă planul original al lui Dumnezeu. Serveşte doar la a limita daunele şi trebuie înţeleasă nu ca o legalizare, ci ca o denunţare a răului.

Isus ne eliberează de împietrirea inimii. În El vedem şi acceptăm iubirea lui Dumnezeu pentru noi, care ne oferă posibilitatea de a trăi ceea ce era „la început”.

Ucenicul redescoperă în el adevărata demnitate a omului: a fi partener al lui Dumnezeu şi a-l iubi cu toată inima. Trăieşte căsătoria ca o imagine a acestui mare mister. Pentru el, divorţul este un naufragiu, iubire neajunsă în port. Monogamia, mai mult decât o lege, este un dar evanghelic. Derivă din conştientizarea iubirii cu care suntem iubiţi şi la care suntem chemaţi.

Exprimaţi-vă opinia