Exerciții Spirituale Vocaționale

Publicatla 3 September 2021

,,Reînflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine”

Sfântul apostol Paul, în Scrisoarea a doua către Timotei, capitolul 1, versetele 6-8, îndeamnă la următoarele: ,,Din acest motiv îți amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele! Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii și al chibzuinței”.

Din câte vedem, apostolul cere să reînflăcărăm darul lui Dumnezeu, care este în noi! Cum putem face aceasta? Putem reînflăcăra darul lui Dumnezeu prin punerea întregii noastre persoane, trup și suflet, la dispoziția Tatălui Ceresc. Aceasta o putem face în simplitatea și deopotrivă în tumultul vieții noastre de zi cu zi, în concretețea și realitatea vieții noastre. De multe ori, noi, oamenii, căutăm starea perfectă, momentul perfect și situația perfectă pentru a face aceasta. Doar că, de cele mai multe ori, uităm că noi nu putem face aceasta aproape niciodată. De ce? Este foarte simplu. Pentru că noi suntem imperfecți, având slăbiciuni, patimi, vicii etc. Noi oamenii, ne bazăm pe forțele proprii, pe propriile capacități, pentru a reînflăcăra darul dumnezeiesc. Forțe care, de obicei, nu izbutesc și conduc către un tărâm mlăștinos și cețos din punct de vedere spiritual. În aceste condiții, ce este de făcut?  Singurul lucru pe care-l putem face este să conștientizăm cu puterea de judecată a rațiunii (cf. Ignațiu de Loyola, Exerciții spirituale, nr. 314) că suntem oameni și că tot ce există în viața noastră ( absolut totul) este din darul, harul și iubirea nemărginită a Lui Dumnezeu. În aceste condiții, singura modalitate prin care putem reînflăcăra darul lui Dumnezeu în noi este să ne punem la dispoziția Domnului, să-l căutăm pe Dumnezeu în toate lucrurile mici, dar inedite din cotidian, din existența noastră pe acest pământ, cu bunele și cu relele ei.

Toate acestea le-am învățat la Centrul Spiritual Manresa, un loc în care cerul se întâlnește cu pământul și unde există slujitori demni ai lui Dumnezeu. La Manresa, pe parcursul desfășurării Exercițiilor spirituale vocaționale, desfășurate după regula ,,pelerinului lui Dumnezeu” Sf. Ignațiu de Loyola, am învățat ,,să mă plimb prin grădină de mână cu Dumnezeu”. Am învățat să-i pun întrebări și (cel mai important) să discern și să ascult atent și răbdător răspunsurile sale. Am învățat să râd și să plâng cu Domnul și să mă simt ghidat și copleșit de el. La începutul acestor Exerciții… am crezut, bazându-mă pe propriul ego și pe propriile forțe umane că nu voi reuși aceasta, că este un ideal înalt, dar aflat într-un impenetrabil turn de fildeș ceresc. Deși eram bântuit de aceste tenebre ale gândirii mele, am învățat, ajutat fiind de preoții și spiritualii iezuiți, să mă deschid și să mă las ghidat de Dumnezeu. În aceste condiții am învățat că pot fi în preajma lui Dumnezeu, că nu este un ideal de nerealizat și că nu el nu se găsește doar la umbra tihnită a marilor catedrale.

În concluzie, această plenitudine, de-a fi cu Dumnezeu, poate fi găsită în cotidianul, concretețea și simplitatea vieții noastre: pe stradă, în parc, în propria locuință sau la serviciu. Condiția primă dar nu și suficientă este să-i cerem lui Dumnezeu următoarele: ,,Ia-mi, Doamne și primește toată libertatea mea, memoria, mintea și voința mea toata; tot ce am sau ce posed e din darul Tău; Ție, Doamne, Ți le înapoiez; toate ale tale sunt; dispune de ele după bunul tău plac; dă-mi numai iubirea și harul Tău și mi-e de ajuns” (cf. Sf. Ignațiu de Loyola, Exerciții spirituale, nr. 234).       

Alexandru-Daniel Piticari

Exprimaţi-vă opinia