Vineri, 20 august 2021
Matei 22, 36-40: „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?” El i-a zis: “Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.
Aici este un aparent paradox care nu trebuie trecut cu vederea: Isus ne poruncește să iubim. Însă iubirea este prin excelența expresia libertății; iubirea nu poate fi comandată, iubirea se naște de bunăvoie, iubirea curge în mod spontan din inima noastră. În același timp, noi știm că, până și atunci când credem că iubim pe cineva cu adevărat, nu suntem siguri despre puritatea și plenitudinea iubirii noastre. Cât din iubirea noastră este cu adevărat adresată celuilalt? Cât din iubirea noastră nu are de a face cu posesivitatea și cu egoismul nostru? Cât din iubirea noastră este interesată exclusiv de binele aproapelui meu? Nu sunt întrebări ușoare.
Pentru aceasta trebuie să încercăm în primul rând să-l iubim pe Dumnezeu, pe acel Dumnezeu care – după definiția sfântului Ioan apostol – este iubire. Cu cât suntem mai aproapre de El, singura iubirea adevărată, cu atât îi putem iubi mai mult pe ceilalți. Să ne rugăm deci ca Dumnezeu să ne ajute să-L iubim pe El cu toată ființa noastră, astfel încât și iubirea noastră față de ceilalți să devină mai autentică.
Cu ajutorul Lui Dumnezeu, pe care – dintre apropriați mei – pot să-l iubesc mai mult?
Rugăciune Doamne, Dumnezeul meu, te iubesc din toată inima, din tot sufletul și din toate puterile mele și mai presus de orice, pentru că ești nemărginit de bun și vrednic de iubire. Iubesc și pe aproapele ca pe mine însumi din dragoste către tine și iert din inimă pe toți aceia care mi-au greșit.Doamne, fă să te iubesc din ce în ce mai mult. Amin
414117 SharesLikeCommentShare