Am plecat de acasă fără să am așteptări, fără să știu nici unde o să dormim, nici care o ne vor fi activitățile. Știam doar destinația: Roșia Montană. Aveam totuși un sentiment de liniște și pace. Știam că e bine ce fac și totul se simțea atat de normal, de firesc.
Nu a fost nevoie de un timp de acomodare nici cu ceilați participanți și nici cu locul ce ne-a fost casă pentru o saptămană. Nu am avut nevoie de o introducere. Am fost acolo. Gata să fiu, gata să ajut, gata să-mi reînoiesc credința.
Nu știu cum au trecut zilele. Am piedut de atâtea ori noțiunea timpului iar între noi, s-a creat un sentiment de acasă ce ne-a unit și ne-a facut să ne simțim în largul nostru. Să fim noi, cei adevărați. Am învățat de la fiecare în parte dar am învățat și să fim atenți unul cu altul, la nevoile pe care le-am avut, fără să fie nevoie de prea multe cuvinte. Să fim modele de sfințenie în lumea de astazi. Am învătam să trăim în rugăciune dar și să muncim și să slujim comunitatea care ne-a primit cu sufletul și brațele deschise iar pe măsură ce zilele treceau, mi-am dat seama că noi deveneam una cu ea.
Prin fiecare poveste ascultată am devenit mai rabdătoare, mai disponibilă și am reușit să privesc realitatea și dintr-o altă perspectivă.
Au fost și momente în care m-am pierdut și am avut fustrări, momente în care nu au ieșit lucrurile cum voiam și nu simțeam ce credeam eu că trebuie, dar toate aceste stări se dizolvau rapid în momentele de împărtășire, la cercurile magis și se transformau în iubire, întelegere și prietenie.
Am înteles după această săptămână magică că Dumnezeu îmi vorbește mai mult decât puteam să-mi imaginez. Mi-a vorbit în momentele de rugăciune și meditație, mi-a vorbit prin natura pe care am cutreierat-o și am explorat-o împreună, prin cerul înstelat și focul din fiecare seara. Dar cel mai mult am înteles că Dumnezeu îmi vorbeșeste mai ales prin oamenii de lângă mine. Am fost binecuvântați cu darul prieteniei iar totul a devenit mai frumos și mai simplu iar sufletele noastre unite în credință, se minunau continuu de tot binele pe care Domnul ni l-a dat să-l trăim.
Voi rămâne profund recunoscătoare atât pentru zilele din Roșia Montană cât și de cele de la Băișoara, unde am avut parte de bucuria reîntalnirii cu atâți de mulți prieteni dragi și unde cu entuziasm ne-am prezentat experiențele.
Voi încerca din răsputeri să păstrez vii aceste trăiri și când vor fi momente mai apăsătoare să-mi amintesc de zilele în care m-am simțit cu adevarat împlinită și să reușesc că ma încarc așa cum am facut-o în fiecare zi din această săptămănă MAGIS, pentru că noi toți, împreună, am fost SUPER!
(Bianca Dumea)