Luni, 7 iunie 2021
«Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul!» (Matei 5, 5).
Cuvintele acestea le-a adresat Isus în așa numita Predică de pe Munte: El proclamă fericite acele persoane care în ochii lumii n-au ce fericire să posede: cei sărăci cu duhul, cei blânzi, cei milostivi, cei curați cu inima, cei însetați de dreptate etc. Gândește-te puțin: ce reacție a avut lumea la acest discurs al Mântuitorului? Pentru că – oameni suntem – avem tot felul de proiecții legate de fericire, multe influențate de mentalitatea lumii în care trăim. De data asta, hai să ne focalizăm asupra blândeței ca izvor de fericire. A fi blând nu presupune să fii naiv sau un «prost» în ochii lumii, ci întreaga ta viață să respire o atitudine de bunătate fără emfază, de pace fără irenisme de prost gust, dar și de o atitudine de deschidere către celălat, fără gândul utilitarist de a câștiga «ceva» de la acesta.Isus propune o împărăție încă din lumea aceasta, în care blândețea, bunătatea și altruismul să cuprindă pământul: un pământ nu ca o tarla sau o proprietate funciară, ci o întindere plină de armonia altruismului, care pleacă de la izvorul acestuia, Isus Cristos. În aceste cuvinte, Isus nu vrea să ne îmbete cu apă rece de-cine-știe-ce-basme, ci ne vorbește pe limba noastră, conștient de dificultățile noastre de a trăi, de exemplu blândețea față de noi înșine și față de ceilalți.
Care este țelul meu de fericire în propria-mi viață? Isus are loc într-o astfel de fericire?
Isuse, cu Inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu Inima ta! Amin.