Luni 31 mai 2021
«Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul!» (Luca 1,46).
Te-ai simțit vreodată luminos, solar și plin de pace? Ei bine acea stare de spirit te-a marcat, deoarece te-a scos din cotidianul de multe ori «nesărat» și poate puțin aplatizat de obișnuința fiecărei zile. În obișnuitul nostru se înfiripează constant evenimente aparent banale, dar care îți revelează frumusețea și profunzimea neobișnuitului în care se înveșmântează. Așa a fost și cu Maria, care după vestirea neobișnuită a îngerului Gabriel pornește într-o călătorie la verișoara sa Elisabeta.
O întâlnire dintre două femei însărcinate, una foarte tânără, iar alta trecută mult de prima tinerețe, exponente a două generații diferite, dar care amândouă sunt pline de uimire în fața misterului vieții care prinde contur și culoare în ele însele: dintr-una se va naște Isus Mântuitorul, iar din cealaltă impetuosul Ioan Botezătorul. Când simți că l-ai «prins» pe Dumnezeu de un picior, cum să nu îți vină să tresalți de bucurie? Asta nu pentru că ai avea cine știe ce merite, cât mai ales că Domnul te vede atât de valoros, iluminat de iubirea prezenței sale.
Cum îmi manifest mulțumirea și lauda către bunul Dumnezeu?
«O Marie, te admir pentru frumusețea-ți de femeie, de mamă, dar și pentru faptul că ești curajoasă și senină. Fii tu, preabună Marie, cea care să-mi inspire desiderate frumoase și înalte în căutarea Voinței lui Dumnezeu, iar pe drumul vieții mele fi-mi călăuză cu iubirea ta maternă, cu intuiția ta feminină și cu constanța ta de Sfântă, plăcută Dumnezeului celui viu. Amin
66667 Comments14 SharesLikeCommentShare