Luni 17 mai 2021
«Dumnezeu dă o casă celor părăsiţi, el îi face pe prizonieri să iasă pe poarta libertăţii». (Ps 67, 7)
În viața noastră cea de toate zilele am auzit nu de puține ori cuvinte de genul: libertate, dreptate, justiție, sclavie, captivitate, termeni care nu sunt doar noțiuni, ci reprezintă stări de fapt, dorințe și speranțe. Omul în întreaga sa existență luptă din răsputeri să fie și să se considere o persoană liberă, dar nu întotdeauna dobândirea acestei libertăți survine ca o «floare la ureche»…Psalmistul îl definește pe Dumnezeul cel viu ca fiind Eliberatorul, dar nu unul «de duzină», ci Acela care oferă nu doar poarta libertății, ci și drumul de eliberare al omului.
A fi părăsit, a fi deprimat, a fi singur, a trăi un blocaj interior sunt deja piste ale unei sclavii din care Dumnezeul cel viu dorește să ne elibereze: nu prin năluciri înspăimântătoare, ci prin faptul că El ne descoperă nu galeria prin care să evadăm, ci POARTA libertății prin care să ieșim cu demnitate.
Care sunt sclaviile mele din care Domnul îmi cere să ies?
Isuse, tu te-ai prezentat în fața oamenilor ca fiind POARTA, prin care dacă va intra cineva se va mântui, adică își va împlini rostul dorințelor sale cele mai profunde: accea a fi fericit și liber. Ascultă-mă în aceste momente când simt că am mare nevoie de prezența ta ca să mă elibereze de atâtea temeri și opreliști ce mă împiedică să trăiesc senin și în pace. Tu care știi mai bine decât mine ceea ce este în inima mea nu mă lăsa singur. Amin.
