La 12 mai 1581, Ștefan Báthory, prințul Transilvaniei și regele Commonwealth-ului polono-lituanian, a emis o Diplomă Regală a Fundației pentru Academia Claudiopolitana, instituție care avea dreptul de a conferi titlurile universitare de baccalaureus, magister și doctor.
Academia a evoluat, cu urcușuri și coborâșuri (1581-1606; 1698-1786), în secolul al XVIII-lea în Universitas Claudiopolitana, primind o recunoaștere imperială (adică Caesareo-Regia Universitas Claudiopolitana) și având la nivelul său maxim de dezvoltare patru facultăți ( cu predare în latină și germană): Facultatea de Filosofie, urmată de Facultatea de Drept sau Facultatea de Medicină sau Facultatea de Teologie.
Universitatea Claudiopolitana a fost urmată de o Universitate maghiară (1872 – care a inclus instituțiile de învățământ superior derivate din Universitas Claudiopolitana după 1786), apoi de o Universitate românească (1919 – prin transformarea fostei universități maghiare), iar astăzi de Babeș-Bolyai University (UBB), succesorul legal al Universității din România, cuprinzând tradiția academică a universităților din România și Ungaria. Într-adevăr, pentru a reflecta această istorie complexă, UBB este astăzi o universitate multiculturală, având trei linii de studiu oficiale: română, maghiară și germană. Universitatea din Szeged (Ungaria) își asumă, de asemenea, tradiția academică începând cu Academia Claudiopolitana în 1581.