Luni 10 mai 2021
«Când va veni Mângâietorul pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Spiritul adevărului, care de la Tatăl purcede, el va da mărturie despre mine» (In 15, 26).
Isus continuă să vorbească – precum odinioară ucenicilor săi adunați în Cenacol – și fiecăruia dintre noi, ucenici ai săi din timpul nostru. Ne amintește de venirea Spiritului Sfânt, de Cel pe care îl numește Mângâietorul. Dar oare care este acțiunea «acestui» Mângâietor și ce înseamnă a mângâia? El vine să consoleze, adică să mângâie pe cel ce se simte singur (con solare), pentru a-i da o nouă perspectivă, aceea a speranței și în definitiv a viitorului. Ucenicii lui Isus la vorbele acestea solemne pe care Învățătorul lor le spunea se simțeau cu siguranță triști și cu perspectiva de a fi «lăsați» singuri pe un drum necunoscut și primejdios.
Promisiunea venirii Spiritului Sfânt este o invitație la a ne ridica privirea, a-l invoca pe Mângăietorul și a-i asculta șoaptele sale pe care numai inima noastră le poate percepe și înțelege.
Cum îl las pe Spiritul Sfânt să mă însoțească pe drumul vieții mele de fiecare zi?
Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindeni ești și toate le plinești, visteria bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te așează în noi și ne curățește de toată întinarea și mântuiește Bunule sufletele noastre. (Liturgia bizantină, rugăciune către Spiritul Sfânt).
