21.03.2021, Vatican (Catholica) – Care este semnul cel mai obișnuit pe care îl întâlnește cineva în biserici și în casele creștinilor?, a întrebat astăzi Papa. Desigur, crucea. „Important este ca semnul să fie coerent cu evanghelia: crucea nu poate decât să exprime iubire, slujire, dăruire de sine fără rezerve: numai așa ea este cu adevărat ‘pomul vieții’, al vieții supraabundente.” Afirmațiile au fost făcute în contextul rugăciunii „Îngerul Domnului” de astăzi. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În această a cincea duminică din Postul Mare, liturgia proclamă evanghelia în care Sfântul Ioan prezintă un episod petrecut în ultimele zile ale vieții lui Cristos, puțin înainte de Pătimire (cf. In 12,20-33). În timp ce Isus se afla la Ierusalim pentru sărbătoarea de Paște, câțiva greci, curioși de ceea ce făcea El, își exprimă dorința de a-l vedea. Apropiindu-se de apostolul Filip: „Vrem să îl vedem pe Isus” (v. 21). „Vrem să îl vedem pe Isus.” Să ne amintim de această dorință: „Vrem să îl vedem pe Isus”. Filip vorbește despre aceasta cu Andrei și apoi împreună îi spun Învățătorului. În cererea acelor greci putem observa cererea pe care atâția bărbați și femei, din orice loc și din orice timp, o adresează Bisericii și fiecăruia dintre noi: „Vrem să îl vedem pe Isus”.

Și cum răspunde Isus la această cerere? Într-un mod care ne face să ne gândim. Spune așa: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. […] dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult” (v. 23-24). Aceste cuvinte pare că nu răspunde la cererea adresată de acei greci. În realitate, ele merg dincolo de ea. De fapt, Isus revelează că El, pentru fiecare om care vrea să îl caute, este sămânța ascunsă gata să moară pentru a aduce rod mult. Ca și cum ar spune: dacă vreți să mă cunoașteți, dacă vreți să mă înțelegeți, priviți bobul de grâu care moarte în pământ, adică priviți crucea.

Ne vine să ne gândim la semnul crucii, care a devenit de-a lungul secolelor emblema prin excelență a creștinilor. Cine vrea și astăzi „să îl vadă pe Isus”, eventual provenind din țări și culturi unde creștinismul este mai puțin cunoscut, ce anume vede înainte de toate? Care este semnul cel mai obișnuit pe care îl întâlnește? Crucifixul, crucea. În biserici, în casele creștinilor, purtat chiar și pe propriul trup. Important este ca semnul să fie coerent cu evanghelia: crucea nu poate decât să exprime iubire, slujire, dăruire de sine fără rezerve: numai așa ea este cu adevărat „pomul vieții”, al vieții supraabundente.

Și astăzi atâtea persoane, adesea fără a o spune, în mod implicit, ar vrea „să îl vadă pe Isus”, să îl întâlnească, să îl cunoască. De aici se înțelege marea noastră responsabilitate a creștinilor și a comunităților noastre. Și noi trebuie să răspundem cu mărturia unei vieți care se dăruiește în slujire, a unei vieți care ia asupra sa stilul lui Dumnezeu – apropiere, compasiune și duioșie – și se dăruiește în slujire. Este vorba de a semăna semințe de iubire nu cu vorbe care zboară, ci cu exemple concrete, simple și curajoase, nu cu condamnări teoretice, ci cu gesturi de iubire. Atunci Domnul, cu harul Său, ne face să aducem rod, chiar și atunci când terenul este uscat din cauza neînțelegerilor, dificultăților sau persecuțiilor, sau a pretențiilor de legalisme sau moralisme clericale. Acesta este terenul uscat. Chiar atunci, în încercare și în singurătate, în timp ce sămânța moare, este momentul în care viața încolțește, pentru produce roade coapte la timpul său. În această împletire de moarte și de viață putem experimenta bucuria și adevărata rodnicie a iubirii, care mereu, repet, există în stilul lui Dumnezeu: apropiere, compasiune, duioșie.

Fecioara Maria să ne ajute să îl urmăm pe Isus, să mergem puternici și bucuroși pe calea slujirii, pentru ca iubirea lui Cristos să strălucească în fiecare atitudine a noastră și să devină tot mai mult stilul vieții noastre zilnice.

Exprimaţi-vă opinia