CALEA UCENICULUI (31)

Publicatla 15 March 2021

Meditație săptămânală la Claudianum, Aleea Zânelor 9A, București

31. VENIŢI VOI SINGURI DEOPARTE (Mc 6,30-33)

30Apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi au învăţat.

31Atunci el le-a spus: „Veniţi voi singuri deoparte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin”; pentru că erau mulţi care veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce.

32Au plecat cu barca spre un loc pustiu, ei singuri.

33Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers, deci, pe jos, din toate cetăţile, şi, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor.

 Mesajul în context

Veniţi voi singuri deoparte”, le spune Isus alor săi care se întorc de la primul semănat, pentru a-i duce la locul unde le va da pâinea. În sinagogă (= „reuniune”), în centru se află Cuvântul; aici, în centru stă acela care i-a trimis, iar acum îi cheamă să vină singuri deoparte, în pustiu. Va fi noua sinagogă, poporul strâns pentru a-i asculta cuvântul şi pentru a primi hrana Sa. Isus cheamă la un nou exod şi îi atrage pe ai săi în pustiu pentru a vorbi inimii lor. Isus le explică alor săi, în singurătate deoparte, taina Împărăţiei. Acum le dă pâinea Sa. Jugul legii va fi înlocuit de cel al cunoaşterii şi al iubirii reciproce dintre Tatăl şi Fiul, pe care El a venit să ni-l ofere împreună cu pâinea Sa.

Acest fragment descrie caracteristicile de bază ale Bisericii, care se află în strânsă legătură cu Euharistia. Căci Euharistia face Biserica, iar Biserica face Euharistia. Comunitatea ucenicilor e compusă, înainte de toate, din acea adunare înaintea lui Isus, singurul punct de referinţă al tuturora şi al fiecăruia în parte. Misiunea, aşa cum pleacă de la el, tot astfel duce la el, conducându-i la el şi pe alţii. În această reuniune sau „sinagogă” există o confruntare între ceea ce se face şi se spune cu ceea ce a făcut şi a spus El (Fap 1,1), măsură a toate.

Profeţia noastră constă în a ne aminti de El, împlinire a oricărei promisiuni. În acest dialog cu Cuvântul auzim chemarea în pustiu, adică la exod, pentru a găsi adevărată odihnă, în intimitatea cu El, care ne transmite taina Sa. Va fi euharistia, unde mâncăm şi trăim cu el şi din el, împreună cu toţi cei care îşi vor dori să-l urmeze.

Isus cheamă la un nou exod şi îi atrage pe ai săi în pustiu pentru a vorbi inimii lor. Reculegerea cu Isus constituie partea cea mai rodnică a întregii lor activităţi apostolice. Puşi faţă în faţă cu el, ei pricep rostul pentru care au fost chemaţi în pustiu de către El, acolo unde, în singurătatea cu El, Cuvântul făcut pâine, îşi vor găsi hrana.

            Isus este acela care cheamă la exod, la pustiu. Legea şi mana vor fi cuvântul şi pâinea lui.

            Ucenicii, chemaţi pentru a fi cu el şi pentru a fi trimişi, devin o comunitate care face din El centrul propriilor acţiuni, al gândirii şi al vorbirii ei.

Exerciţiu

 1. Intru în rugăciune, aşa cum s-a arătat în Introducere.

2. Mă reculeg luând aminte la locul descris: acolo unde ucenicii îi povestesc lui Isus despre misiunea lor, mai întâi pe ţărm, apoi în barcă.

3. Cer ceea ce vreau: să confrunt cu el tot ceea ce fac şi spun, precum şi să accept chemarea lui de a-i sta aproape.

4. Trăgând folos, văd, ascult şi privesc persoanele: cine sunt, ce spun, ce fac.

De notat:

adunarea în jurul lui Isus ce au învăţat
deoparte loc pustiu
ce au făcut odihnă
mâncare

Pasaje utile:

  • Ex 19;
  • Ier 15,16-19;
  • Ap 3,20.

31

Exprimaţi-vă opinia