Mons. Krzysztof Józef Nykiel

10.03.2021, Vatican (Catholica) – Un duhovnic bun este cel care reușește să deschidă larg porțile cerului pentru credincioși. Este o afirmație de o valoare incalculabilă și de actualitate perenă. Mai ales în momente dramatice ale istoriei, ca acela pe care îl trăim din cauza pandemiei de covid-19, este nevoie de duhovnici buni. Vorbește despre aceasta în acest interviu pentru L’Osservatore Romano Mons. Krzysztof Nykiel, regent al Penitențeriei Apostolice, cu ocazia cursului anual despre forul intern, care se desfășoară on-line, în perioada 8-12 martie 2021.

„Cel din anul acesta”, explică el, „este al treizeci și unulea curs pe care Penitențeria Apostolică îl organizează anual, pentru a ilustra materiile de competența sa care țin de forul intern și, mai în general, unele teme deosebit de semnificative legate cu exercitarea slujirii duhovnicului. Din cauza pandemiei, actuala ediție se va ține exclusiv on-line. După ce anul trecut urgența sanitară ne-a constrâns să anulăm inițiativa, anul acesta am luat toate măsurile necesare pentru a garanta desfășurarea cursului prin resursele pe care ni le oferă instrumentele digitale. Circa 900 de înscriși vor putea urmări astfel conferințele de acasă: cu o anumită mândrie, aș vrea să arăt că este vorba probabil de evenimentul virtual cel mai relevant, în termeni numerici, organizat până acum de un organism al Curiei Romane în timpul pandemiei”.

– Cui îi este adresat cursul și ce scop vrea să atingă?

– Cursul este adresat preoților noi, seminariștilor care sunt aproape de hirotonire și tuturor preoților interesați în cadrul formării lor permanente. Necesitatea formării pentru duhovnici este, de fapt, una din temele care se află cel mai mult la inima Papei Francisc. Ne-a amintit aceasta ultima dată cu ocazia audienței acordate participanților la cursul din 2019, afirmând că „importanța ‘slujirii milostivirii’ justifică, cere și aproape că ne impune o formare adecvată, pentru ca întâlnirea cu credincioșii care cer iertarea lui Dumnezeu să fie mereu o reală întâlnire de mântuire, în care îmbrățișarea Domnului să fie percepută în toată forța sa, capabilă să schimbe, să convertească, să vindece și să ierte”. Mergând pe urma cuvintelor Sfântului Părinte, aș vrea să punctez că, atunci când se vorbește despre necesitatea formării, se înțelege că nu este suficient a cunoaște teoria, aspectele tehnice, de altfel necesare. Va fi un bun duhovnic numai cel care va reuși să deschidă larg porțile cerului pentru penitenți, pentru că el însuși cel dintâi a putut experimenta în viața sa iubirea milostivă a Tatălui asupra lui.

– Lectio magistralis a penitențiarului major la deschiderea lucrărilor a avut ca temă rolul Sacramentului Reconcilierii în vederea atingerii sfințeniei. Ce raport există între Spovadă și sfințenie?

– Sigur că nu este o întâmplare că penitențiarul major, Cardinalul Mauro Piacenza, a ales să inaugureze cursul cu o lectio despre rolul Sacramentului Reconcilierii pentru atingerea sfințeniei. De fapt, știm bine că invitația la sfințenie este inima mesajului unora din cele mai recente documente ale Papei Francisc, îndeosebi din exortațiile apostolice Gaudete et exsultate (19 martie 2018) și Christus vivit (25 martie 2019), și că, de altfel, Sacramentul Pocăinței ne susține și ne dă încontinuu elan și vigoare pe drumul nostru spre sfințenie. Dumnezeu nu încetează niciodată să ne ierte! Dezlegarea dată de preot ne permite să ne ridicăm, ne oferă iertarea lui Dumnezeu și posibilitatea de a reîncepe mereu.

În afară de aceasta, aș vrea să amintesc că atâția sfinți și sfinte în decursul istoriei au experimentat medicamentul eficace al Sacramentului Milostivirii asupra vieților lor. Cum să nu amintim cel puțin figura Sfintei Faustina Kowalska (1905-1938), sora poloneză căreia Domnul i s-a revelat ca milostivire infinită și pe care pentru aceasta Papa Ioan Paul al II-lea a dorit să îi acorde titlul de apostolă a Milostivirii Divine? În sfârșit, simt că trebuie să subliniez importanța Sacramentului Reconcilierii în atingerea sfințeniei duhovnicilor înșiși. Și aici gândul merge imediat la doi giganți ai confesionalului, preoții Pius de Pietrelcina și Leopold Mandic, nu întâmplător aleși în 2015 de Papa Francisc patroni ai Jubileului Extraordinar al Milostivirii.

– Printre noutățile din acest an, o conferință specifică va fi dedicată recentei Note a Penitențeriei Apostolice despre importanța forului intern și inviolabilitatea sigiliului sacramental. Despre ce este vorba?

– La 29 iunie 2019, prin voința precisă și cu aprobarea Papei Francisc, Penitențeria Apostolică publica o Notă despre importanța forului intern și inviolabilitatea sigiliului sacramental. Cu acest document, tribunalul nostru a dorit să pună accentul pe câteva teme centrale în teologia, în dreptul și în practica Bisericii, care totuși, în timpul nostru, sunt mai puțin clar sau nu suficient înțelese nu numai de opinia publică și de credincioși, ci uneori chiar de clerul însuși. Astfel, a apăra inviolabilitatea absolută a sigiliului sacramental, adică acel secret special care acoperă conținutul Spovezii, este o exigență de care nu se poate face abstracție nu numai din lealitate față de penitent, ci în primul rând din respect față de sfințenia Sacramentului. De fapt, așa cum afirmă o expresie celebră atribuită Sf. Toma de Aquino, preotul duhovnic ajunge la cunoașterea păcatelor penitentului „nu ca om, ci ca Dumnezeu”. În același timp, Nota se ocupă și de secretul special garantat de dreptul canonic actelor de for intern care se realizează în afara pocăinței sacramentale, dar care țin oricum de sfera mai intimă și personală a fiecărui credincios. Exemplul clasic în această privință este cel al direcțiunii spirituale. Și acest domeniu cere secret, cu scopul de a apăra în primul rând dreptul credincioșilor și de a preveni orice posibil abuz de putere.

– O altă intervenție programată va insista asupra modalităților pentru a stimula celebrarea Sacramentului. Trăim o criză a Spovezii?

– Nu este simplu să se dea un răspuns. De fapt, în unele zone ale așa-numitei lumi occidentale pare să se înregistreze în ultimii ani o anumită scădere a numărului Spovezilor, scădere care merge în același pas cu criza mai generală a sentimentului religios. Cred că motivul acestui lucru trebuie găsit în pretenția omului de a lua locul lui Dumnezeu. Dumnezeu este văzut ca antagonist, concurent al fericirii, o prezență de care ne putem lipsi fără probleme: eul ia locul lui Dumnezeu. Însă este la fel de adevărat că în multe zone ale lumii (să ne gândim la America Latină, la continentul african și la unele țări asiatice) credința creștină crește și se răspândește, și cu ea, desigur, practica Spovezii.

Cum să se stimuleze și să se propună frumusețea Sacramentului Reconcilierii? Înainte de toate, fiecare preot experimentează asupra sa, mai înainte de ceilalți, iertarea lui Dumnezeu: nu poate fi un duhovnic bun fără a fi un penitent bun. După aceea, preoții să dedice timp celebrării Sacramentului. Într-adevăr, face rău a vedea uneori, în unele parohii, confesionalele pustii, abandonate, fără nicio indicație a orarului pentru a se putea spovedi. Este clar că astfel se stinge inițiativa credincioșilor care mișcați de Duhul doresc să se apropie de Sacrament. În schimb, toți marii sfinți duhovnici rămâneau ore și ore în confesional, fără a se cruța vreodată, așteptând să primească pe fiul rătăcitor cu bucurie și iubire, făcându-se instrumente smerite ale duioșiei lui Dumnezeu. În sfârșit, cred că este esențial să se promoveze tot mai mult celebrarea Sacramentului ca moment liturgic trăit la nivel de comunitate și de parohie, dar și de decanat sau de zonă pastorală.

– Peste câteva zile, la 13 martie, este a opta aniversare a alegerii Papei Francisc. Ce spațiu are tema milostivirii lui Dumnezeu în pontificatul său?

– Ar fi imposibil să se amintească nenumăratele intervenții dar și gesturi și acțiuni cu care Papa Francisc a arătat deschis atenția centrală rezervată de el, încă din primele zile care au urmat după alegere, temei Milostivirii Divine. Dumnezeu este milostivire! Aceasta este inima întregii vestiri creștine, scoasă puternic în evidență în 2015-2016 cu Jubileul extraordinar al Milostivirii. Aceasta mi se pare, în sinteză extremă, inima mesajului Papei Francisc adresat Bisericii și lumii. Paștele lui Isus nu este un eveniment din trecut: prin puterea Duhului Sfânt este mereu actual și ne permite să privim și să atingem cu credință Trupul lui Cristos în atâția suferinzi. Ne revine nouă să nu lăsăm să cadă în gol acest apel de a ne lăsa reconciliați cu Dumnezeu. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Sursa: Ercis.ro

Exprimaţi-vă opinia