06.03.2021, Ur (Catholica) – Papa Francisc, la o întâlnire interreligioasă din Câmpia Ur, sudul Irakului, a cerut sâmbătă armonie între adepții marilor religii monoteiste ale lumii. Vorbind din acest sit antic, considerat a fi locul de naștere al lui Abraham, Sfântul Părinte a subliniat moștenirea comună a creștinilor, musulmanilor și evreilor. „Din acest loc, unde s-a născut credința, din țara tatălui nostru Abraham, să afirmăm că Dumnezeu este milostiv și că cea mai mare blasfemie este profanarea numelui Său, urându-i pe frații și surorile noastre”, a spus el pe 6 martie. „Ostilitatea, extremismul și violența nu se nasc dintr-un suflet religios: sunt trădări ale religiei. Și noi, cei care credem, nu putem tăcea atunci când terorismul abuzează de religie. Mai mult, ne revine nouă să contrazicem cu claritate răstălmăcirile.”

Biblia numește locul de naștere al lui Abraham drept Ur Kaśdim (tradus ca Urul Caldeei), conducându-i pe specialiști să identifice orașul sudic irakian drept locul nașterii sale. „Acest loc binecuvântat ne duce la originile, la izvoarele lucrării lui Dumnezeu, la nașterea religiilor noastre. Aici, unde a trăit Abraham, părintele nostru, ni se pare că ne întoarcem acasă”, a spus Papa, așezat pe un scaun alb. „Aici el a auzit chemarea lui Dumnezeu, de aici a plecat într-o călătorie care avea să schimbe istoria. Noi suntem rodul acelei chemări și al acelei călătorii. Dumnezeu i-a cerut lui Abraham să își ridice privirea spre cer și să numere stelele. În acele stele a văzut promisiunea descendenței sale, ne-a văzut pe noi. Și astăzi noi, evrei, creștini și musulmani, împreună cu frații și surorile de alte religii, îl cinstim pe părintele Abraham făcând ca el: privim cerul și mergem pe pământ.”

Ur a fost un oraș-stat sumerian înfloritor în Mesopotamia antică. Ziguratul din Ur, parțial restaurat, a fost vizibil în timpul discursului Papei. Templul a fost construit în secolul 21 î.Cr. în onoarea zeului lunar sumerian și ruinele sale au fost excavate începând cu anii 1920. Întâlnirea interreligioasă a început la 11:10, ora locală, cu un cântec de deschidere. Au fost apoi intonate lecturi din Cartea Genezei și din Coran. Patru persoane au oferit mărturii: doi tineri, o femeie adeptă a mandeismului (o religie gnostică monoteistă originară din sudul Mesopotamiei) și un profesor șiit musulman. Cei doi tineri – Dawood Ara, creștin și Hasan Salim, musulman – lucrează împreună cu jumătate de normă la un magazin de haine din Basra pentru a-și finanța studiile. „Deși Dawood și cu mine nu suntem de aceeași religie, povestea noastră arată că putem lucra împreună și că putem fi prieteni”, a spus Salim. Rafah Husein Baher, un irakian mandeist, a spus istoria colegului ei de credință, Najy, care și-a pierdut viața încercând să salveze familia vecinului său musulman. Ali Zghair Thajeel, profesor la Universitatea din Nassiriya, a vorbit despre eforturile sale de a promova pelerinajele în Ur, un oraș „menționat în Sfânta Biblie, în Sfântul Coran și în majoritatea cărților divine”.

Pontiful a vorbit apoi despre importanța fraternității dintre „descendenții lui Abraham”. El a spus: „Fie ca noi, descendenții lui Abraham și reprezentanți ai diferitelor religii, să simțim că avem înainte de toate acest rol: să îi ajutăm pe frații noștri și pe surorile noastre să își ridice privirea și rugăciunea spre cer. Toți avem nevoie de asta, pentru că nu ne suntem suficienți nouă înșine. Omul nu este atotputernic, singur nu poate reuși.” Și a continuat: „Să ne ridicăm ochii spre cer pentru a ne ridica din josniciile vanității; să îl slujim pe Dumnezeu, pentru a ieși din sclavia eului, pentru că Dumnezeu ne determină să iubim. Iată adevărata religiozitate: a-l adora pe Dumnezeu și a-l iubi pe aproapele. Vizitând Urul, Papa Francisc a îndeplinit un vis al Papei Ioan Paul al II-lea, care spera să marcheze trecerea în al treilea mileniu printr-o călătorie „pe urmele lui Abraham”, dar nu a putut face această călătorie.

În discursul său, Suveranul Pontif a subliniat exemple de cooperare interreligioasă în contextul situației agitate din Irakul secolului XXI. A spus: „Terorismul, când a invadat nordul acestei țări iubite, a distrus în mod barbar parte din minunatul său patrimoniu religios, între care biserici, mănăstiri și locuri de cult din diferite comunități. Însă și în acel moment întunecat au strălucit stele. Mă gândesc la tinerii voluntari musulmani din Mosul, care au ajutat la repararea bisericilor și mănăstirilor, construind prietenii fraterne pe ruinele urii, și la creștinii și musulmanii care astăzi restaurează împreună moschei și biserici.” Papa a descris istoria vieții lui Abraham ca o „călătorie în ieșire”. A spus că toți credincioșii trebuie să meargă pe un drum similar. Citând din ultima sa enciclică, „Fratelli tutti”, a spus: „Și totuși revine mereu ispita de a sta la distanță de ceilalți. Însă acel ‘să se salveze cine poate’ se va traduce rapid în ‘toți împotriva tuturor’, și acest lucru va fi mai rău decât o pandemie”.

„În furtunile prin care trecem nu ne va salva izolarea, nu ne vor salva cursa pentru a întări armamentele și pentru a ridica ziduri, care dimpotrivă ne vor face tot mai distanți și supărați. Nu ne va salva idolatria banului, care ne închide în noi înșine și provoacă vârtejuri de inegalitate în care omenirea se scufundă. Nu ne va salva consumismul, care anesteziază mintea și paralizează inima.” Papa a continuat: „Nu va fi pace fără popoare care întind mâna altor popoare. Nu va fi pace până când ceilalți vor fi un ei și nu un noi. Nu va fi pace până când alianțele vor fi împotriva cuiva, pentru că alianțele unora împotriva celorlalți măresc numai diviziunile. Pacea nu cere învingători, nici învinși, ci frați și surori care, în pofida neînțelegerilor și rănilor din trecut, să meargă de la conflict la unitate. Să cerem asta în rugăciune pentru tot Orientul Mijlociu, mă gândesc îndeosebi la vecina, martirizata Siria.”

Sfântul Părinte a spus că cei care cred în Dumnezeu nu au dușmani cu care să lupte decât „dușmanul care stă la ușa inimii și bate pentru a intra”. Acest dușman este ura, a spus el. Și a adăugat: „Ne revine nouă, umanității de astăzi, și mai ales nouă, credincioși de orice religie, să transformăm instrumentele de ură în instrumente de pace. Ne revine nouă să îndemnăm cu forță pe responsabilii națiunilor pentru ca proliferarea crescândă a armelor să cedeze locul distribuirii de hrană pentru toți. Ne revine nouă să reducem la tăcere acuzele reciproce pentru a da glas strigătului celor asupriți și al celor rebutați de pe planetă: prea mulți sunt lipsiți de pâine, medicamente, instruire, drepturi și demnitate! Ne revine nouă să amintim lumii că viața umană valorează prin ceea ce este și nu prin ceea ce are, și că viețile celor care urmează să se nască, ale bătrânilor, migranților, bărbaților și femeilor de orice culoare și naționalitate sunt sacre mereu și contează ca acelea ale tuturor! ”

Referindu-se la discursurile ținute înainte sa, Papa Francisc a spus: „M-a impresionat mărturia lui Dawood și Hasan, un creștin și un musulman care, fără a se lăsa descurajați de diferențe, au studiat și au lucrat împreună. Împreună au construit viitorul și s-au descoperit frați. Și noi, pentru a merge înainte, avem nevoie să facem împreună ceva bun și concret. Aceasta este calea, mai ales pentru tineri, care nu pot să vadă visele lor retezate de conflictele din trecut! Este urgent să fie educați la fraternitate, să fie educați să privească stelele. Este o adevărată urgență; va fi vaccinul cel mai eficace pentru un viitor de pace. Pentru că voi, dragi tineri, sunteți prezentul nostru și viitorul nostru!” Și a mai adăugat: „Numai cu ceilalți se pot vindeca rănile din trecut. Doamna Rafah ne-a relatat exemplul eroic al lui Najy, al comunității mandeiste, care și-a pierdut viața în tentativa de a salva familia vecinului său musulman. Câți oameni aici, în tăcerea și în dezinteresul lumii, au pornit drumuri de fraternitate!”

Sursa: Catholic News Agency

Exprimaţi-vă opinia