Economie fără trafic de persoane
Iubite surori şi iubiţi fraţi!
Mă adresez vouă tuturor care lucraţi împotriva traficului de persoane şi care astăzi sunteţi uniţi spiritual în această Zi Mondială de Rugăciune, care are şi o intenţie specifică: o “Economie fără trafic de persoane”. Mă bucur să ştiu că anul acesta diferite momente de rugăciune sunt interreligioase, unul din acestea şi în Asia.
Extind mesajul meu la toate persoanele de bunăvoinţă care se roagă, se angajează, studiază şi reflectează pentru a contrasta traficul de persoane; şi mai ales la cei care – ca Sfânta Bakhita, pe care o celebrăm astăzi – au trăit drama traficului de persoane în propria viaţă.
Această zi este importantă pentru că ne ajută pe toţi să ne amintim de această dramă şi ne încurajează să nu încetăm să ne rugăm şi să luptăm împreună. Fie ca reflecţia şi conştientizarea să fie însoţite mereu de gesturi concrete, care deschid şi căi de emancipare socială. De fapt, obiectivul este ca fiecare persoană redusă la sclavie să fie din nou protagonistă liberă a propriei vieţi şi parte activă a construirii binelui comun.
Preaiubiţilor, aceasta este o zi de rugăciune. Da, este nevoie să ne rugăm pentru a susţine victimele traficului de persoane şi persoanele care însoţesc procesele de integrare şi de reinserare socială. Este nevoie să ne rugăm pentru ca să învăţăm să ne apropiem cu umanitate şi curaj de cei care sunt marcaţi de atâta durere şi disperare, ţinând vie speranţa. Să ne rugăm pentru a fi santinele capabile să discernem şi să facem alegeri orientate spre bine. Rugăciunea atinge inima şi determină la acţiuni concrete, la acţiuni inovatoare, curajoase, care ştiu să asume riscul încrezându-se în puterea lui Dumnezeu (cf. Mc 11,22-24).
Comemorarea liturgică a Sfintei Bakhita este o referinţă puternică la această dimensiune a credinţei şi a rugăciunii: mărturia sa răsună mereu vie şi actuală! Şi este o chemare de a pune în centru persoanele traficate, familiile lor, comunităţile lor. Ei sunt centrul rugăciunii noastre. Sfânta Bakhita ne aminteşte că ele sunt protagonistele acestei zile şi că noi toţi suntem în slujba lor (cf. Lc 17,10).
Şi acum aş vrea să împărtăşesc cu voi câteva idei de reflecţie şi de acţiune cu privire la tema pe care aţi ales-o: “Economie fără trafic de persoane”. Alte idei le puteţi găsi în mesajul pe care l-am adresat participanţilor la evenimentul “Economy of Francesco”, la 21 noiembrie 2020.
O economie fără trafic de persoane este:
1. o economie de îngrijire. Îngrijirea poate să fie înţeleasă ca îngrijire a persoanelor şi a naturii, oferind produse şi servicii pentru creşterea binelui comun. O economie care are grijă de muncă, creând oportunităţi de angajare care nu-l exploatează pe muncitor prin condiţii de muncă degradante şi orare extenuante. Pandemia de Covid a exacerbat şi a agravat condiţiile de exploatare de muncă; pierderea locurilor de muncă a penalizat atâtea persoane victime ale traficului de persoane aflate în proces de reabilitare şi reinserare socială. “În aceste momente, în care totul pare să se destrame şi să piardă consistenţă, ne face bine să apelăm la soliditate care derivă din faptul de a ne şti responsabili de fragilitatea celorlalţi căutând un destin comun” (Enciclica Fratelli tutti, 115). Aşadar, economie de îngrijire înseamnă economie solidară: să lucrăm pentru o soliditate care se uneşte cu solidaritatea. Să fim convinşi că solidaritatea, bine administrată, dă loc la o construcţie socială mai sigură şi mai trainică (cf. ibid.).
2. O economie fără trafic de persoane este o economie cu reguli de piaţă care promovează dreptatea şi nu interese particulare exclusive. Traficul de persoane găseşte teren fertil în stabilirea capitalismului neoliberal, în dereglarea pieţelor care tinde să maximizeze profiturile fără limite etice, fără limite sociale, fără limite ambientale (cf. ibid., 210). Dacă se urmează această logică, există numai calculul de avantaje şi dezavantaje. Alegerile nu se fac pe baza criteriilor etice, ci urmărind interesele dominante, adesea îmbrăcate în mod abil cu o aparenţă umanitară sau ecologică. Alegerile nu se fac privind persoanele: persoanele sunt unul din numere, care trebuie şi exploatate.
3. Pentru toate acestea, o economie fără trafic de persoane este o economie curajoasă – este nevoie de curaj. Nu în sensul de nesăbuinţă, de operaţiuni hazardate în căutarea de câştiguri uşoare. Nu, în acel sens nu; desigur nu de curaj avem nevoie, acesta. Dimpotrivă, este îndrăzneala construirii răbdătoare, a programării care nu priveşte mereu şi numai la avantajul pe termen foarte scurt, ci la roadele pe termen mediu şi lung şi, mai ales, la persoane. Curajul de a uni profitul legitim cu promovarea ocupaţiei şi a condiţiilor demne de muncă. În timpuri de criză puternică, aşa cum este timpul actual, acest curaj este şi mai necesar. În criză, traficul de persoane proliferează, ştim cu toţii asta: vedem asta în fiecare zi. În criză, traficul de persoane proliferează; aşadar, trebuie întărită o economie care să răspundă la criză în manieră nu mioapă, în manieră durabilă, în manieră solidă.
Iubite surori şi iubiţi fraţi, să punem toate acestea în rugăciunea noastră, îndeosebi astăzi, prin mijlocirea sfintei Bakhita. Mă rog pentru voi, şi toţi împreună ne rugăm pentru fiecare persoană care în acest moment este victimă a traficului de persoane. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu