CALEA UCENICULUI (26)

Publicatla 8 February 2021

Meditație săptămânală la Claudianum, Aleea Zânelor 9A, București

26. SPIRIT NECURAT, IEŞI DIN OM! (Mc 5, 1-20)

1Au venit pe ţărmul [celălalt] al mării, în ţinutul gherasenilor.

2După ce a coborât din barcă, i-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu spirit necurat

3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri.

4 Pentru că fusese legat de multe ori cu cătuşe şi lanţuri, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile rupte de el şi nimeni nu-l putea stăpâni.

5În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre.

6Văzându-l pe Isus de departe, a alergat şi s-a prosternat înaintea lui

7şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”

8Pentru că îi spusese: „Spirit necurat, ieşi din om!”

9Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”.

10Şi îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinut.

11Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care păşteau

12şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei”.

13Şi le-a permis. După ce au ieşit, spiritele rele au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, [în număr] de cam două mii, şi s-au înecat în mare.

14Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat.

15Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea, şi i-a cuprins frica.

16Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci.

17Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor.

18Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el.

19Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine”.

20El a plecat şi a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

 

Mesajul în context

 

Spirit necurat, ieşi din om”. Necurat este spiritul morţii, care pustieşte şi-l ţine legat pe om prin frica de moarte. Este acelaşi spirit care se pune în calea credinţei ucenicilor, dezlănţuind furtuni, împiedicându-i să se încreadă în Isus care doarme (pasajul precedent). Pentru a crede trebuie ca acest Cuvânt să-şi exercite autoritatea asupra satanei. De aceea, înainte de celebrarea ritualului propriu-zis al botezului, la liturgie se rosteşte rugăciunea eliberării de puterea celui rău.

Primul exorcism vine după învăţătura lui Isus (1, 21-28). Este cel mai lung şi mai solemn şi urmează după învăţătura în parabole. Întâlnirea dintre Isus şi cel posedat ne face să vedem rezistenţele şi convulsiile în faţa cuvântului său. Căci ne identificăm cu robia noastră şi preferăm mai degrabă răul „nostru” decât binele „lui” (v. 1-11). Episodul cu porcii ne arată în mod pitoresc marea victorie a lui Cristos (v. 12 urm.). Istorisirea şi constatarea faptului produce în auditorii înfricoşaţi aceleaşi reacţii ca ale demonilor, ce nu vor să aibă de-a face cu Isus (vv. 14-17). Si noi suntem invitaţi să ne recunoaștem în cel posedat, astfel încât să putem fi eliberaţi şi să devenim asemenea lui, care şade „îmbrăcat şi întreg la minte” (v. 15). Dorinţei lui de „a fi cu” Isus, Isus îi răspunde trimiţându-l în misiune (vv. 18-20). De acum înainte este apostol, pentru că e în stare să povestească şi altora ceea ce a făcut Domnul pentru el, proclamând mila lui (cf. şi 1, 40-45). În el, dincolo de rezistenţele sale, cuvântul a dat rod bun! Cu fostul posedat începe misiunea între păgâni, fiecare dintre aceştia fiind chemat să treacă la persoana întâi prin aceeaşi experienţă a întâlnirii eliberatoare cu Domnul.

Isus este din descendenţa Evei, zdrobind capul şarpelui din vechime (Gen 3,15). În el, omul îşi învinge învingătorul, smulgând răul din rădăcina lui.

Ucenicul: prin cuvântul Său, Isus îl eliberează de duşman şi de groaza ce i-o insuflă, pentru ca să se poată încrede şi „să fie cu el”, în somn şi în veghere, urmând ca apoi să-l anunţe fraţilor săi.

Exerciţiu

  1. Intru în rugăciune, aşa cum s-a arătat în Introducere.
  2. Mă reculeg luând aminte la locul descris: o păşune, dincolo de lac, la poalele muntelui, spre mare, printre morminte.
  3.  Cer ceea ce vreau: eliberează-mă, Doamne, de spiritul morţii din mine şi care ţi se opune; eliberează-mă de frica faţă de bine şi de şovăiala în a-ţi încredinţa viaţa şi moartea mea.
  4.  Trăgând folos, văd, ascult şi privesc persoanele: cine sunt, ce spun, ce fac.

De notat:

mormânt rugămintea de a se duce
spirit necurat rugămintea de a rămâne cu El
legat vestirea
a striga şi a lovi Domnul
legiune compasiune
porci uimire

Pasaje utile:

  • Is 38,10-20;
  • Iob 2;
  • Ps 130;
  • Evr 2,14 urm.

26

Exprimaţi-vă opinia