Cu riscul exagerării, dar și cu greutatea mărturiilor primite, putem chema Reculegerea finală a Școlii la iezuiți din acest semestru cu adevărat „virală”: tema propusă, despre Evanghelizare și Contagiune emoțională, și-a atins scopul, pentru că a atins inimile celor 25 participanți, veniți cu mic cu mare la Mănăstirea de la Ciofliceni în we 6-7 februarie.
După ce ne-am familiarizat cu „Compoziția locului” în mirifica Biserică a părinților carmelitani, dimineața de sâmbătă ne-a oferit o lecție de „matematică evanghelică”: dacă înțelegem „mathema” în sensul original de a „învăța”, am putut descoperi împreună „ecuația evanghelizării”, pornind de la îndemnul Mântuitorului de a deveni „sare și lumină” (Mt 5, 13-17). Așa au fost identificate căile prin care Vestea cea Bună ajung la inima înfometată de Cuvântul întrupat: Viață Spirituală, Proximitate Empatică, Comunicare clară.
După amiază, cu ajutorul dnei dr. Luminița Dobrin, am descoperit cum frica nu doar ne paralizează, ci efectiv ne „putrezește”, pornind de la cap, asemenea unui „pește”! Concret, am fost conduși spre casa cerebrală a fricii, Amigdala, locul din creier unde se înregistrează frica, sediul atacurilor de panică și declanșatorul atâtor consecințe nefaste psiho-somatice. Din fericire, și emoțiile, asemenea oamenilor, pot cunoaște convertirea: contagiunea emoțională pozitiva este posibilă, pornind de la temelia credinței, ca în parabola casei zidită pe stâncă din Mt 7,25.
A treia fațetă a realităților virale cu care ne confruntăm ne-a fost oferită apoi de dl Călin Diaconu, care ne-a prilejuit o primă conștientizare a complexității marketing, înțeles ca știința și arta de a convinge clienții să cumpere. Și de aici nevoia de discernământ, luminată de constatarea luminoasă din 1Cor 6,12: „toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”.
Ziua de sâmbătă s-a încheiat asemenea unui cerc când, după sf. Liturghie și cină, am tras cu toții la… han, la „Hanul celei de-a șasea Fericiri”. Cu ajutorul misionarei Jen-Ai (Iubitoare de oameni), interpretată de Ingrid Bergman, am primit o imagine mai prețioasă decât mia de cuvinte despre ce înseamnă să fi „câștigată” de Cristos și să atingi și pe alții cu Vestea cea Bună și eliberatoare!
Iar Duminica, Ziua Domnului, am încercat să trăim o zi asemenea lui Isus, cu aspectele vitale desprinse din Evanghelia zilei: profesiunea de credință prin profesiile noastre, întâlnirea cu prietenii în familie, vindecarea celor bolnavi cu timp și fără timp, dar mai ales intimitatea întâlnirii cu Tatăl în rugăciune.
După o astfel de reculegere, ne-am întors la casele noastre asemenea magilor: pe o altă cale, nu geografică, ci de suflet, călăuziți de busola speranței în prietenie, și nu de aceea a panicii în izolare. Am învățat astfel că nu doar o nenorocire nu vine niciodată singură, ci mai ales… Vestea cea Bună! Într-adevăr, dacă prima bună Vestire este că avem un Mântuitor, a doua ne spune că… nu suntem noi Acela! De citit, de asimilat și de dat „viral” mai departe!
a consemnat: Marius Taloș SJ