27.01.2021, Vatican (Catholica) – Miercuri, 27 ianuarie 2021, Papa Francisc și-a dedicat audiența generală temei lecturii în rugăciune a textului biblic. „Astăzi aș vrea să mă opresc asupra rugăciunii pe care o putem face pornind de la un text din Biblie. Cuvintele Sfintei Scripturi nu au fost scrise pentru a rămâne închise pe papirus, pe pergament sau pe hârtie, ci pentru a fi primite de o persoană care se roagă, făcându-le să încolțească în propria inimă. Cuvântul lui Dumnezeu merge la inimă. […] Astfel te poartă rugăciunea, pentru că este un dialog cu Dumnezeu. Acel verset al Bibliei a fost scris și pentru mine, în urmă cu secole și secole, pentru a-mi aduce un cuvânt al lui Dumnezeu. A fost scris pentru fiecare dintre noi.”

Sfântul Părinte a subliniat că adesea un text ascultat în mod repetat poate să ne vorbească pe neașteptate, „luminând” o anumită situație. Condiția este ca eu, „în acea zi, să fiu acolo, la întâlnirea cu acel cuvânt, să fiu acolo, ascultând cuvântul”. A folosit imaginea pământului în care cade sămânța cuvântului, dar și imaginea tabernacolelor „unde cuvintele lui Dumnezeu vor să fie găzduite și păstrate, pentru a putea vizita lumea. Pentru aceasta trebuie să ne apropiem de Biblie fără scopuri secundare, fără a o instrumentaliza. Credinciosul nu caută în Sfintele Scripturi sprijinul pentru propria viziune filozofică sau morală, ci pentru că speră într-o întâlnire; știe că ele, acele cuvinte, au fost scrise în Duhul Sfânt, și că pentru aceasta în același Duh trebuie primite, trebuie înțelese, pentru ca întâlnirea să se realizeze.”

S-a oprit în mod special la „metoda ‘lectio divina’, născută în mediul monastic, însă practicată de acum și de creștinii care frecventează parohiile. Este vorba înainte de toate de a citi textul biblic cu atenție, mai mult, aș spune cu ‘ascultare’ față de text, pentru a înțelege ceea ce înseamnă în el însuși. După aceea se intră în dialog cu Scriptura, așa încât cuvintele să devină motiv de meditație și de rugăciune: rămânând mereu aderent la text, încep să mă întreb despre ce anume ‘îmi spune mie’. Este o trecere delicată: nu trebuie alunecat în interpretări subiectiviste, ci să ne inserăm pe urma vie a Tradiției, care unește pe fiecare dintre noi cu Sfânta Scriptură. Și ultimul pas de la ‘lectio divina’ este contemplația. Aici cuvintele și gândurile lasă locul iubirii, așa cum între îndrăgostiți cărora uneori este suficient să se privească în tăcere. Textul biblic rămâne, însă ca o oglindă, ca o icoană de contemplat. Și astfel are loc dialogul.”

Sfântul Părinte a încheiat vorbind despre cum cuvântul „se face trup în cei care îl primesc în rugăciune”. „Viața creștină este lucrare, în același timp, de ascultare și de creativitate. Un bun creștin trebuie să fie ascultător, dar trebuie să fie creativ. Ascultător, pentru că ascultă cuvântul lui Dumnezeu; creativ, pentru că are pe Duhul Sfânt înăuntru care îl determină să îl practice, să îl ducă înainte. Isus spune aceasta la sfârșitul unui discurs al Său rostit în parabole, cu această comparație: ‘Orice cărturar instruit în cele ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său – inima – lucruri noi și vechi’ (Mt 13,52). Sfintele Scripturi sunt un tezaur inepuizabil. Domnul ne acordă, nouă tuturor, să luăm din el tot mai mult, prin rugăciune.”

Exprimaţi-vă opinia