CALEA UCENICULUI (24)

Publicatla 24 January 2021

Meditație săptămânală la Claudianum, Aleea Zânelor 9A, în fiecare joi de la ora 19,30

24. ESTE CEA MAI MICĂ DINTRE TOATE SEMINŢELE DE PE PĂMÂNT (Mc 4,30-34)

30Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? 31Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ, 32dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”.  33Şi cu multe astfel de parabole le vestea Cuvântul după cum puteau să asculte. 34Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul ucenicilor săi aparte.

 

Mesajul în context

Este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ. Aceasta este ultima calitate a Împărăţiei.  Prima este aceea a falimentului, prin care vine succesul; a doua este aceea a ascunderii, prin care are loc revelarea lui Dumnezeu (vv. 21-25); a treia este aceea a ineficienţei omeneşti, prin care acţionează puterea lui (vv. 26-29). A patra, este aceea a micimii, în care se manifestă măreţia sa.

Ni se arată aici modul cum acţionează Dumnezeu şi ne oferă criteriul de discernământ pentru a citi, a aprecia şi a alege potrivit Spiritului: în contradicţii avem speranţă; în ascundere, încredere; în eficienţă, forţă; în micime, curaj.

Lipsa noastră de experienţă spirituală este cel mai mare aliat al duşmanului. Acesta ne dă cu plăcere mult zel atunci când ne lipseşte înţelepciunea evanghelică, fiindcă folosim pentru Împărăţie acele instrumente pe care Domnul le-a etichetat drept ispite: succesul, publicitatea, eficienţa şi măreţia.

Parabolele ne ajută să-l cunoaştem pe Isus, pentru a-l putea iubi şi mărturisi aşa cum este şi nu cum îl inventăm noi.

Prin pilda aceasta Isus răspunde acelora care sunt dezamăgiți de restrânsa comunitate pe care tocmai a pus-o pe picioare. Nu trebuia, oare, ca Mesia să adune în jurul său tot poporul şi să stăpânească toate neamurile? Pentru ce, aşadar, îşi limitează acţiunea asupra unui cerc restrâns de persoane, de a căror identitate se ocupă cu răbdare, fără să caute o relevanţă mai mare? Acesta este stilul lui Dumnezeu, care doreşte adevăr şi libertate, nu certitudini şi consens.

Dacă plantezi un trunchi gros, nu ia naştere nimic din el; dacă însă plantezi o sămânţă mică, din ea creşte un arbore. Isus nu tinde spre succes şi nu dă socoteală mulţimilor: vrea persoane autentice, care să aibă aceleaşi caracteristici cu ale seminţei care este el însuşi.

Micimea seminţei constituie termenul de asemănare pentru împărăţia lui Dumnezeu. Oamenii caută întotdeauna să fie mai mari şi, de aceea, se ceartă între ei (vezi chiar şi ucenicii: 9,33 urm.; 10,37). Isus, în schimb, a ales să fie mic, chiar cel mai mic dintre toţi (Lc 9,48)  El este Domnul, primul dintre toţi, tocmai pentru că este ultimul şi slujitorul tuturor (9,35).

Cine iubeşte se face mic pentru a lăsa loc iubitului; eul său dispare pentru a se transforma într-o curată acceptare a celuilalt. De aceea, micimea reprezintă semnul măreţiei lui Dumnezeu, diferită de aceea a idolului (Dt 2,31-35; Lc 2,12). Pietricica – piatra aruncată! – ce a lovit chipul [visat de Nabucodonosor], va deveni un munte mare (Dan 2,35).

Isus este măreţia lui Dumnezeu care pentru noi s-a făcut mic, până la moarte şi chiar moartea pe cruce. Tocmai în acest fel devine marele arbore, în care fiecare şi toţi împreună îşi pot găsi loc.

Ucenicul oglindeşte spiritul său de „nimicnicie şi slujire”. El învinge răul lumii, care este dorinţă de măreţie şi putere.

Exerciţiu

  1.  Intru în rugăciune, aşa cum s-a arătat în Introducere.
  2.  Mă reculeg luând aminte la locul descris: marea, ca în fragmentele precedente.
  3.  Cer ceea ce vreau: să înţeleg şi să ador misterul micimii lui Dumnezeu, care este măreţia sa.
  4.  Trăgând folos, meditez fiecare cuvânt şi contemplu cum le-a împlinit Isus de pe cruce, făcându-se mai mic decât toţi, pentru a-i primi pe toţi şi oferind fiecăruia un lăcaş în casa lui.

De notat:

mic                       cuvânt/parabolă

sămânță                de-o parte

ramuri                   proprii

Pasaje utile:

– 1Sam 2,1-11;

– Ez 17,22-24;

– Jud 7;

– 1Sam 17,32-51;

– Dan 2,31-35;

24

Exprimaţi-vă opinia